Muzica creștină contemporană

Muzica ocupă un loc important în Scriptură. După cum se pare, există peste 500 de referiri la muzică în Biblie, începând de la creație Iov 38:7 „stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie”, continuând cu laudele Psalmilor „Cântați slavă Numelui Său, măriți slava Lui prin laudele voastre (Ps. 66:2), ajungând la credincioșii din Noul Testament, chemați să-și exprime credința în Dumnezeu „cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră (Col. 3.16) și terminând cu viziunea veșniciei unde răscumpărații „cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie” (Apoc.14.3).
Nimeni nu poate nega că muzica ocupă un loc important în viața noastră și în serviciile de închinare din bisericile pe care le frecventăm. Punctul de poticnire începe de la ce muzică poate fi acceptată ca o muzică de închinare sau dacă doriți, acceptă Dumnezeu orice muzică, indiferent de structura sau caracteristicile ei? Sau există un gen de muzică pe care El nu o acceptă datorită Sfințeniei Sale? Ce zice Dumnezeu de serviciile de închinare cu o muzică din ce în ce mai ritmată, mai sincopată, de dansurile pe ritmul împrimat de un puternic sistem de amplificare și sonorizare? Primește Dumnezeu lauda adusă pe muzica rock sau cum e numită în ultimul timp pe muzica creștină contemporană?

După ce am scris despre originea muzicii creștine contemporane aș dori să tratez argumentele aduse de susținătorii acestei muzici în închinarea din biserici. Voi prezenta 4 feluri de argumente care se aduc pentru a susține lauda și închinarea modernă.

1Argumente de tip „dialectică creștină”.
Dialectica conform Dicționarului Explicativ al limbii române este „arta de a discuta în
contradictoriu cu scopul de a ajunge la adevăr”. Aceste argumente încep de obicei cu „arată-mi unde scrie în Biblie că… ”Pornesc de la convingerea că cei ce prezintă aceste argumente sunt sinceri și lor le trebuie răspuns tot sincer să arate unde scrie în
Biblie că e păcat să fumezi sau unde scrie în Biblie că e păcat să consumi droguri sau unde scrie în Biblie că Dumnezeu cere muzică rock în închinare.
Tot în cadrul dialecticii creștine pun și argumentele de genul că tot ce a creat Dumnezeu a fost bun, muzica a fost creată de Dumnezeu, în concluzie orice muzică e bună. Acestui silogism trebuie răspuns cu altul: tot ce a creat Dumnezeu a fost bun, oamenii au fost creați de Dumnezeu în concluzie toți oamenii sunt buni. Ați fi de acord cu o astfel de concluzie? Nu ați avea tot felul de obiecții?
O formă mai rafinată a dialecticii e argumentul că muzica e neutră, doar cuvintele contează. Aș dori doar să vă citez din „Evanghelia pe muzică rock?” pg. 225 de John Blanchard și Dan Lucarini: „Gene Simmons de la KISS era uimit de puterea ei (a muzicii). Puteai striga la audientă „Omoară, iar apoi să privești cum fapta se pune în aplicare în mijlocul ei”

2 Argumente de evanghelizare
Al doilea tip de argumente care se aduc în favoarea laudei și închinării contemporane sunt argumentele de tip evanghelistic, să folosim muzica contemporană pentru a-i atrage pe tineri. Tinerii fiind atrași de astfel de muzică, se pocăiesc și vin la Domnul.
„Când am organizat un studiu asupra unui număr de 2000 de tineri cărora le-am cerut să ne descrie împrejurările în care s-au convertit sau influența principală în convertirea lor, abia cam doi la sută au menționat muzica. Mergând mai departe, am căutat să evaluăm rezultatele durabile ale „evanghelizării prin muzică „și am obținut rezultate la fel de slabe. Într-o situație în care 100 de persoane luaseră decizia de a-L urma pe Cristos, la scurt timp doar o singură persoană mai manifesta un interes, și acela slab
pentru creștinism”.
(Evanghelia pe muzică rock? pag. 244)

3Argumente de împrumut.
Aceste argumente vor să ne facă să credem că Biserica a împrumutat întotdeauna de la societatea seculară și că multe din imnurile noastre religioase ar fi fost înainte cântece de petrecere. Ni se dau des nume ca Martin Luther, John și Charles Wesley sau William Both că ar fi pus versuri pe melodii folk populare inclusiv din cele dansate în barurile publice.
„Rev. Dean McIntyre, director de resurse muzicale la United Methodist Board of Discipleship din Nashville, Tennessee: Frații Wesley nu au făcut niciodată așa ceva. Dat fiind simțul lor estetic și teologic, ar fi de neconceput. Principiul lui Wesley că muzica trebuie să fie în primul rând spirituală pur și simplu nu ar fi permis ca melodiile de cârciumă să se suprapună cu textele imnurilor. În nici o carte de imnuri și nici o altă publicație a frațiilor Wesley nu găsim vreun exemplu sau vreo încurajare de a folosi melodii de tavernă pe-ntru a cânta imnuri”. (Evanghelia pe muzică rock? pag. 232-233)
S-ar putea argumenta mai
departe următorul lucru: chiar dacă s-au luat cântece din societatea seculară, ea a fost creștină având un respect și teamă de Dumnezeu. Muzica societății de astăzi, muzica rock e o muzică a revoltei, a răzvrătirii contra lui Dumnezeu.

4 Argumente biblice
Se pare că sunt anumite pasaje în Scriptură ca de exemplu
Psalmii 68:25; 81:2; 149; 150 din care unii înțeleg că evreii foloseau dansul în închinare și foloseau instrumente de percuție și fanfară generând o muzică ritmică și puternică.
Chiar la o cercetare superficială se observă că unele din aceste pasaje au un caracter poetic. Psalmul 149 îi îndeamnă pe credincioși să-L laude pe Domnul în așternuturile lor (vers. 5), iar în vers. 6 „sabia cu două tăișuri să fie în mâna lor”. Îmi este greu să cred că Dumnezeu îi îndeamnă să vină cu paturile la Templu și să danseze (vers. 3), pe paturi învârtind săbiile.
Cât privește instrumentele folosite în închinare, fără a putea epuiza subiectul în spațiul restrâns, după recuperarea dezastroasă a chivotului din 2 Samuel 6:5 care a inclus tamburine și țimbale, numărul instrumentelor folosite în închinare a scăzut foarte mult ajungând în 2 Cronici 29:25 la chimvale, lăute și arfe. La acestea se adaugă și trâmbiţele în cazuri speciale: „să mai observăm că în aceste orchestre nu apar deloc tobele sau tamburinele (așa cum apar astăzi în muzica multor biserici. (Peter Master „Închinarea – o analiză biblică a principalelor schimbări apărute în închinarea din zilele noastre” pag. 57)
„Ideea că Vechiul Testament aproba bufoneriile muzicale din vremurile noastre este bazată pe o interpretare extrem de superficială și eronată a datelor biblice.”
(Idem pag. 64)
În Matei 22:1-14 Domnul dă pilda nunții fiului de împărat. Acolo este unul care nu era îmbrăcat în haina de nuntă (vers. 11). Sunt convins că omul avea argumente, motivații, eventual scuze. Dar în fața Împăratului, spune Scriptura „Omul acela a amuțit” (vers. 12), iar soarta lui e tristă.

Închei cu un citat: „Care este vocea care o auzi prin muzica ta? Te îndeamnă la senzual sau la spiritual? Își are ea rădăcinile în această lume? Stimulează ea pasiuni curate sau necurate? Te determină ea să dorești mai mult din ceea ce oferă lumea sau mai puțin? Oamenii fără Dumnezeu sunt deranjați de ea sau le place? Te ajută sau te împiedică ea să-ți dorești să te separi de modul lumesc de a acționa? Nu este loc de neutralitate aici – Biblia afirmă foarte clar „cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu „(Iacov 4:4). În esența întrebarea nu este ce muzică îți place, ci pe cine iubești.” (sublinierea îmi aparține) „Evanghelia pe muzică rock?” pag. 256 de John Blanchard și Dan Lucarini

Daniel Lucuţa