NAȘTEREA LUI ISUS, intre profetie și realitate

UNICITATEA NAȘTERII MÂNTUITORULUI
Nașterea lui Isus a fost unică pentru că a fost profețită cu mii de ani înainte, pentru că Isus s-a născut dintr-o fecioară și cel mai important datorită scopului cu care s-a născut. Nimeni nu s-a născut cu o așa mare misiune de a plăti pentru păcatul tuturor oamenilor. Datorită lui Isus se publică și această revistă care promovează mântuirea cea mare a Dumnezeului nostru.
Marii bărbați ai lui Israel s-au născut într-un mod miraculos (Isaac, Samson, Ioan Botezătorul), dar prezicerea nașterii lor nu a fost anunțată cu așa mult timp înainte și misiunea lor ori cât de importantă a fost nici nu s-a apropiat de misiunea Domnului Isus.
Isus a fost născut dintr-o fecioară, ori așa ceva nu a mai avut loc vreodată. Nici până atunci și nici de atunci înainte regula unirii unui bărbat cu o femeie pentru a avea loc procreerea nu a putut fi anulată. Isaia anunța cu sute de ani înainte că ”fecioara va rămâne însărcinată..” (Isaia 7:14). Oare ce a gândit ”evanghelistul Vechiului Testament”? Nu s-a oprit să se gândească de două ori dacă nu cumva s-a strecurat o eroare umană? Fecioara să nască? Așa s-a profețit, așa s-a întâmplat. Realitatea a
corespuns întocmai profeției.
ÎMPLINIREA PROFEȚIEI LUI MICA
Profeția despre nașterea lui Isus a fost specifică iar împlinirea ei exactă. Locul unde avea să se nască a fost prezis cu exactitate. Betleemul a căpătat așadar un loc special în istoria lumii. Oridecâte ori se celebrează nașterea lui Isus, se face referire la localitatea Betleem. Colindele care se cântă, mesajele pe care predicatorii le rostesc conțin referirea la locul nașterii Domnului (Mica 5:2).
Iosif nu locuia în Betleem. Nu exista nici o probabilitate ca viitoare mamă a lui Isus să viziteze Betleemul și cu atât mai mult înainte ca să nască. Uman de multe ori profețiile par nerezonabile și există un așa mare pericol ca să ne pronunțăm cu necredință, facem asta doar atunci când îl exclude pe Dumnezeu din ecuație. Avea să spună Domnul Hristos ucenicilor care luau în calcul doar umanitatea lor, că aceleași lucruri care la oameni sunt imposbilie la Dumnezeu sunt posibile.
A mișcat Dumnezeu lucrurile ca profeția nașterii în Betleem să fie veridică. Recesământul, liderul lumii la ora aceea și evident supunerea lui Iosif. Poate fi Iosif un exemplu pentru noi, de supunere față de autorități? În mod sigur. A fost mânat Iosif de un spirit civic când s-a dus să se înscrie acolo unde a fost născut? Da. Ce nu știa Iosif era că supunerea lui civică conducea la împlinirea unei importante profeții vechi testamentare.

PROFETUL LACRIMILOR PREZICE LACRIMI ŞI JALE
Nașterea Unsului a produs bucurie. ”O
mare bucurie pentru tot norodul ” (Luca2:10),
anunța îngerul. S-au bucurat părinții și magii,
chiar păstorii. Pe de altă parte nașterea lui Isus a
fost și motiv de plâns chiar dacă indirect. Ieremia
a profețit lacrimi amare și țipete în Rama (Matei
2:17,18). Irod prin diabolismul lui caracteristic a
ucis fără remușcare ca să-și protejeze tronul.
Profeția lui Ieremia a fost da și amin pentru
că venirea lui Hristos a întâmpinat opoziție încă
de la naștere. Poate semnul cel mai expresiv al
decadenței umane din perioada când s-a născut
Domnul, a fost observată la Irod prin uciderea
pruncilor. Te lupți cu cei care pot lupta cu tine ca
să-ți aperi ce ai dobândit prin mari sacrificii, dar
nu te atingi de băiețeii de la doi ani în jos, copilași
lipsiți de putere nu doar să lupte cu tine, ci chiar să
se apere.

IMPLICAȚIILE ÎMPLINIRII PROFEȚIILOR
În fața împlinirii exacte a profețiilor
privind nașterea Mântuitorului nu avem decât să
recunoaștem încă o dată că numai Dumnezeul
Scripturilor e cu adevărat Dumnezeu. Aceasta e
implicația majoră a profețiilor rostite cu mii și sute
de ani în urmă și împlinite în cele mai mici detalii.
Să recunoaștem că El e Dumnezeu.
”Cine a prorocit aceste lucruri de la început
și le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este
alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu
drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de
Mine nu este.” (Isaia 45:21b)
Împlinirea profețiilor mesianice privind
nașterea lui Isus și nu numai, ne oferă încă o
implicație care are de-a face cu credincioșia Lui
căreia trebuie să-i răspundă încrederea noastră.
Dacă Dumnezeu a prezis întruparea Fiului Său și
a împlinit în detaliu fiecare profeție, oare Dumnezeu
nu își va împlinii tot Cuvântul rostit de El? Cu
siguranță. Atitudinea noastră trebuie să fie una de
încredere în Dumnezeu că poate și că va face ce
ne-a promis.
Lăudat fie Dumnezeul care prorocește și ce
prorocește se întâmplă întocmai.

Samuel Vlad