O călătorie binecuvântată în Țara Sfântă, Israel

Când eram copil, părinții mei îmi povesteau despre Țara Sfântă, unde Domnul Isus a făcut minuni, zicându-mi că ei, deși își doreau, nu vor ajunge să vadă cu ochii lor locurile pe unde a umblat Domnul Isus. Ei mi-au spus atunci că se roagă Domnului ca noi, copiii lor, să vedem Țara Sfântă, dar mai mult de atât, chiar dacă nu se va împlini acest vis, ei se roagă ca noi să nu lipsim din Țara în care Domnul Isus a plecat. Mi-au rămas tipărite în minte cuvintele lor, și chiar dacă ei au trecut din viață, dorința lor a devenit și visul meu. Despre această ocazie, de a vizita Israelul, mi-a fost adus la cunoștință de către Mihail Manole, din biserica Elim, Viena. Când mi-a fost pusă întrebarea, am simțit că este o confirmare a realizării visului, iar eu și soția, percepând propunerea ca pe o posibilă împlinire a unei dorințe care ne urmărea demult, ne-am hotărât fără ezitare să facem această călătorie. Așadar, călătoria s-a organizat de către Cristi Iova (dirijorul corului de tineri), în colaborare cu Mihail Manole (directorul firmei Oxentia). Grupul de călători era compus dintr-o parte din corul de tineret, câteva familii, printre care eu și soția mea și câțiva membri din diferite biserici, însoțiți de pastorul Ioan Varadin.
Am zburat pe data de 30 martie 2015, în Israel era data de 10 Nisan, anul 5775 (calendarul evreiesc). Am fost cazați trei zile în orașul Tiberiada, patru zile la Bethlehem, unde am fost întâmpinați cu ospitalitate de către personalul hotelului, ei fiind foarte obișnuiți să primească turiști. Ghidul nostru se numea Fredi Fuchs, un român plecat de copil în Israel.
În prima zi am vizitat Muntele Tabor, un deal acoperit de pădure și străbătut de un drum în serpentine în vârful căruia se află Biserica Schimbării la Față, care își trage numele de la evenimentul relatat în Matei 17, apoi Sprânceana Muntelui, locul în care iudeii au vrut să-l împingă pe Mântuitorul jos, iar El „trecând printre ei s-a făcut nevăzut”. În Nazaret am văzut Muzeul Satului și macheta sinagogii în care Isus a citit din Isaia 61, iar pastorul Varadin a predicat din Luca 4:18, text în care este relatat acest eveniment cu citirea din Isaia. În timp ce pastorul Varadin vestea Evanghelia, noi retrăiam cu toții evenimentul din timpul Domnului Isus. Pastorul Varadin ne-a spus că în timp ce vestea Evanghelia a avut o vedenie, în care Domnul Isus îi spunea că în locul în care el este acuma, înaintea lui a predicat El. A urmat Cana Galileii, unde Domnul Isus a schimbat apa în vin – prima minune (Ioan 2). A doua zi am fost pe Muntele Fericirilor din Galileea, numit și Muntele Eremos, care este de fapt un deal mic, unde am vizitat o mânăstire franciscană. Aici a avut loc cuvântarea Fericirilor. Următorul obiectiv este Capernaum, unde Isus a vindecat pe mulți (Matei 8), și unde pe ruinele casei soacrei lui Petru este zidită Biserica Sfântul Petru; vizavi de această biserică se află ruinele sinagogii unde Domnul Isus a predicat. În timp ce eram în barcă pe Marea Galileii, căpitanul ne-a povestit cum el prin mesajul cântărilor unui grup ca noi s-a convertit la creștinism. Corul de tineri a cântat aici mai multe cântări, iar fratele Ghiță Bujdei a avut un mesaj despre Pescuirea Minunată. Tot pe Marea Galileii a avut loc o cerere în căsătorie a doi tineri din Biserica Elim, tânărul Thomas Andreiu o cere pe tânăra Christine Șoancă. Apoi a urmat un eveniment foarte important. Nu mulți au ocazia să facă botezul în râul Iordan. Patru persoane din corul de tineri au avut acest prilej unic. Ele sunt: Emanuel Maghiar, Eunice Bujdei, Daniela Capată și Mihaela Tăut. Botezul a fost oficiat de către pastorul Ioan Varadin și prezbiterul Mihai Bumb. În ziua a treia am vizitat Caesarea, Portul Haifa, Grădinile Bahai care fac parte din patrimoniul UNESCO și Muntele Carmel. În aceeași zi am mers la Bethlehem, unde am vizitat locul Nașterii Domnului Isus, un grajd pe care este zidită Biserica Nașterii Domnului. Fratele Cornel Marc a avut un mesaj despre nașterea și viața Domnului Isus. În Bethlehem am fost cazați încă patru nopți într-un hotel, nu departe de Câmpia Păstorilor. În a patra zi am vizitat Ierusalimul, Orașul lui David, Muzeul Cărții, Muzeul Holocaustului și locul nașterii lui Ioan Botezătorul. În ziua a cincea am vizitat Grădina Mormântului, unde am luat Cina împreună cu frații de credință care locuiesc în Ierusalim. Au urmat Muntele Sion, Via Dolorosa, o stradă îngustă mărginită de clădiri foarte vechi și foarte aglomerată; aici am putut să retrăiesc sentimentele celor care îl priveau pe Isus ducând crucea grea care apăsa pe umerii Lui cu povara păcatelor lumii întregi. În Grădina Ghetsimani de pe Muntele Măslinilor, am văzut un măslin de pe vremea când Domnul Isus a rostit rugăciunea care este relatată în Ioan 17. Pentru că în ziua a cincea a vizitei era sâmbăta, Sabatul evreilor, am putut vedea cum evreii, începând de la copii până la vârstnici, mergeau la Zidul Plângerii. Seara am văzut Ierusalimul iluminat, apoi ne-am întors la Bethlehem. În ultima zi am vizitat Câmpia Păstorilor dimineața la prima oră, apoi am fost la Masada, o fortificație pe o stâncă înaltă, cunoscută pentru cucerirea sa de către romani în anii 73-74. Am coborât pe urmă la Marea Moartă, apoi ne-am încheiat călătoria la Ierihon. În mai multe locuri fratele Mihai Borze a avut câte un mesaj pentru grup, iar corul de tineri la fiecare popas au cântat mai multe cântări spre slava Domnului. Prezența Domnului se vedea pe fețele tuturor. În fiecare seară aveam părtășie în rugăciune și cântare.
În toată călătoria aceasta am simțit prezența Domnului însoțindu-ne tot timpul. Toți cei cu care am călătorit au simțit bucuria că au putut să calce pe locurile unde și Domnul Isus a mers. Eu am rămas în mintea mea cu amintiri frumoase, de neuitat, că s-a împlinit visul pe care îl aveam de când eram copil. Acesta nu este sfârșitul călătoriei; este un sfârșit mai frumos, al călătoriei de pe acest pământ spre țara în care Domnul Isus s-a dus să ne pregătească un loc în care ne vom bucura cu El o veșnicie. În călătoria aceasta nu sunt călător doar cu soția, ci și cu copiii și cu cei care așteaptă pe Domnul Isus.
Doresc ca toți cei care au pornit spre Țara Promisă de Domnul să poată ajunge cu bine.

Daniel Soporan