Principiul roţii de rezervă (partea II-a)

Roata de rezervă a unui automobil nu are valoare şi nici nu-ţi dai seama de necesitatea ei decât atunci când ai pană sau vreo explozie. Roata de rezervă dacă nu este bine echipată şi echilibrată poate produce zgomote. Dezechilibrarea unei roţi conduce la uzura anvelopei. Roata de rezervă este pregătită şi la locul ei, dar nu la vedere, cum de altfel nici slujirea nu e văzută şi apreciată la valoarea ei cum ar crede mulţi dintre noi. Nu uitaţi să vă porniţi la drum cu roată de rezervă!
Principii practice
1. La locul ei
Roata de rezervă e bine să fie aşezată la locul ei, văzută sau ascunsă în portbagaj, oricum şi după caz, mereu la îndemână, prezentă, tăcută şi umilă. Omul Lui Dumnezeu se cade să-şi cunoască locul în Hristos prin briserica spirituală şi-n adunare (sinagogă), fie-n văzul tuturor, fie în ascuns, prezent fiind, cu potenţial smerit.
2. Legată bine
Roata de rezervă se cade să fie „bine fixată” pentru a nu se pierde „la hopuri”sau alte şocuri. Omul Lui Dumnezeu să rămână bine fixat prin Credincioșie (fidelitate) faţă de Cârmuitorul, să nu se piardă printre „alte prea înalte sau fals modeste scopuri”.
3. Echilibrată
Roata de rezervă trebuie să fie mereu pregătită, menţinând o „presiune de aer curat şi echilibrată”. Omul lui Dumnezeu să stea la îndemâna Carului lui Dumnezeu echilibrat prin Evanghelia harului şi plin de la Duhul Sfânt curat.
4. Fără defecte
Roata de rezervă pentru siguranţă, trebuie să nu prezinte – să fie fără „bolfe” sau „crăpături”. Omul Lui Dumnezeu de asemenea să facă să piară; mofturi, bosumflări, şi alte câte tăioase acţiuni precum cârtiri şi nemulţumiri.
5. Necesitatea cricului
Roata de rezervă „fără cric” e inutilă, nu poate fi coborâtă sau ridicată, din păcate prezentă, dar inutilă. Omul Lui Dumnezeu, este cam tot la fel, dacă nu se prezintă, cu „disponibilitate” pentru a fi ridicat sau coborât în probele caracterului şi vieţii de slujire rămâne incomplet, pus deoparte ca talantul frumos în ştergar inutil, împachetat.
6. Trebuie şi cheie de roţi
Roata de rezervă e completă, utilă şi folosibilă doar cu cheia de şuruburi la îndemână. Omul Lui Dumnezeu fără puterea acţionată prin Duhul de rugăciune e o roată de rezervă incompletă, inutilă, măcar că este şi ea „cumva”, prin preajmă.
7. Slujirea nu e văzută, ca şi
roată de rezervă
Şapte e cifra plinătăţii şi Dumnezeirii, teoretic vorbind, dar pentru tine astăzi, drag cititor fie începutul unei noi disponibilităţi pentru Dumnezeu prin talantul dat ţie în vederea slujirii curăţite în ce priveşte cantitatea şi calitatea slujbei încredinţate; fii un exemplu tu pentru tine însuţi în faţa privirilor lui Dumnezeu, observat uneori sau poate nu întotdeauna văzut de cei din preajmă totuşi Dumnezeu e mereu prezent şi vede atât inima cât şi iniţiativa, cu plusurile şi minusurile noastre, important este să fi o roată de rezervă bine echipată, începe să completezi, prin viaţa ta luând model cifra plinătăţii, şapte prin completarea celor şase enunţări mai sus explicate de principiul roţii de rezervă. Şi câte nu aţi mai putea şi voi să completaţi teoretic scriind, citind în voia Lui Dumnezeu şi gândind la această pildă de vorbire, dar să nu ne pierdem în „prea plăcuta teorie”, ci „să ne punem pe treabă”, acţionând ca nişte ascultători de Duhul Sfintelor Scripturi, să aplicăm principiile ce le descoperim, viaţă practică, şi pas cu pas să … împlinim!
Totuşi înainte de a completa această pildă a roţii de rezervă printr-o tâlcuire biblică, pentru scopul unei vieţi creştine cât mai principiale, să ne armonizăm pornirea în acest periplu cu următoarele „două-trei condiţii de trafic şi conlucrare” între toate roţile din lucrarea Carului DomnuluI şi Cârmuitorului ISUS HRISTOS.

Condiţiile de trafic şi conlucrare

1.Unitate

În mersul roţilor pe cale, roata pusă în funcţiune (Robul cel răscumpărat) trebuie să meargă în unitatea călăuzitoare şi impulsul celorlalte trei nedespărţibile Roţi Divine: „3 Roţi Veşnice şi Neschimbătoare” (îngăduită să-mi fie această vorbire-n pildă), vreau să spun, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Luând astfel exemplul de la slujba de la Tronul Lui Dumnezeu, unde cele patru Făpturi Vii acţionau, doar spre Slava şi Sfinţirea Lui Dumnezeu şi călăuzite în mersul slujbei lor de Duhul lui Dumnezeu şi de direcţia dată de Capul; prin opriri şi înaintări, coborâri şi înălţări.
„Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor[…]. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei. Când se opreau ei, se opreau şi ele şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.” (Ezechiel 10:11-17). „Fiecare mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.” (Ezechiel 1:12,20).

Sinteză-concluzie:
mergeau încotro mergea capul;
ca să se înalţe de la pământ;
fiecare mergea drept înainte;
încotro le mâna (voia) duhul să meargă;
în mersul lor nu se întorceau în nicio parte;
căci duhul făpturilor vii era în roţi.

2. Realitatea Scripturii

Potrivindu-ne sistemul de navigare pe modul ceresc în vizionare; pentru că rotaţiile minţii, mişcările şi dorinţele inimii, cât şi impulsurile duhului nostru în acţiunile religioase şi nu numai, să meargă având impactul plănuit de Creator. La fel ca şi echipa misionară şi ucenicii lui Pavel să fim caracterizaţi de realitatea scripturală, dar şi pentru a nu ne înfăşura utopia slujirii religioase fără să avem dovada dată de Duhul şi de puterea Lui DUMNEZEU în slujba spirituală -putere spirituală care trebuie să mişte, să atragă, oricum să aibă impact în văzut sau nevăzut.
„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.”(2 Cor. 2:14-17). Aşadar, ca să nu stricăm Cuvântul-Logosul-Principiul Lui Dumnezeu, ci să îndepărtăm fireasca înfrânare produsă de meşteşugirea mecanică a Logicii Umaniste, filozofice şi tradiţional-umane, întrucât la acest amănunt suntem cel mai mult „furaţi”: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Coloseni 2:8-10). Aici se riscă să fim privaţi de manifestarea pe deplin a dovezilor date de Duhul şi puterea lui Dumnezeu (a se vedea modelul şi analiza personală, apostolică din scrierea Duhului, din prima carte a lui Pavel către Corinteni 2:1-5); dar fiind şi atenţi la tendinţa de a accelera într-un mod aşa, ca Iehu care mâna ca un nebun roţile carelor sale, accentuând nepotrivit ungerea şi alegerea de la Dumnezeu primită şi chiar prin prorocie confirmată; (2 Împărați 9 și Osea 1:4).

3. Slujirea

Să fim fixaţi în viziuni neprihănite şi scopuri împărăteşti, având ca realitate slujirea viitoare ce ne aşteaptă să o aducem în ceruri, în ziua aceea în prezenţa Lui, aşa să ne încingem coapsele minţii, potrivindu-ne în cele ce urmează după datele tehnice descrise de Cartea Sfântă şi prin dovezile date de Duhul şi de puterea Lui în lucrarea Domnului, pentru a ajunge la destinaţia veşnică după un parcurs bine ghidat, evitând accidentări fatale; ajutaţi de principiul roţii de rezervă şi chiar dacă au fost şi devieri pe calea slujirii noastre, prin mijloacele de alunecare aduse de vreo predilecţie (înclinare, atracţie) mai mult spre prezentare, faimă sau religiozitate, suprimând cumva capacitatea de desfăşurare a Duhului Sfânt în Trupul Lui Hristos Domnul, rămâne totuşi pocăinţa (ca întoarcere dar şi ca înnoire principială întru cele sfinte) singura şansă, repet e pocăinţa, pusă în faţa caracterelor spirituale, precum „pentru ei” şi „pentru noi”; pentru ei cei din Bisericile Asiei, scrişi în cartea Apocalipsei, prezentate printre evenimentele celor şapte biserici, pentru a întări ce e pe moarte şi pentru a reabilita ce este de restabilit, sau în cel mai rar şi fericit caz pentru a păstra ceea ce este de apreciat şi ca pentru ei şi „pentru noi” cei interesaţi de o viaţă principială caracterizată de teoretic şi direcţionată spre practic. Principiul roţii de rezervă este util pentru a fi conştienţi de valoarea lui spirituală, eficienţi în demonstraţia lui practică, altfel în dimensiunea văzută şi nevăzută, fiind astfel într-un fel pârga făpturilor Lui, nişte buni manageri ai feluritului har.

Radu Sărmaş