Rânduri despre ace

„Acul, o sculă genială, cinci ace la doi bani!” Aceasta era strigătura unor negustori de prin satul părinților mei, al celor ce vindeau diverse. Se spune că diavolul are un ac mare, o pătură și o tobă. Îți pune pătura pe cap, îți bagă acul în coaste și îți șoptește la ureche: „Fă asta și asta, că nu te vede nimeni” Apoi după ce ai făcut ce a zis el, dă pătura la o parte, bate toba și strigă în gură mare pe străzi la toți ce ai făcut tu în ascuns.

Despre ace vreau să vă vorbesc, dragilor, dar nu ale Celui Rău, nici măcar despre acele negustorului din rândurile de mai sus, ci despre cu totul alte „ace”, cele din proverbul popular: „Am eu ac de cojocul lui!”
„Nu îmi este frică de cei ce poartă ace, ci de cei ce le folosesc în mod inadecvat”, spusei eu o vorbă înțeleaptă, trăită pe propria-mi piele. Voi detaila puțin în rândurile de mai jos.

„AM EU AC DE COJOCUL LUI!”

Nu știu cine a inventat acul de cusut, cu gămălie, de injecție sau de siguranță. În toate formele lui, semirotund sau drept, rotund sau ascuțit la vârf, găurit sau nu, cu urechi sau fără, plin sau gol pe interior, acul are rolul lui și diverse întrebuințări.

ÎNTREBUINȚĂRILE ACULUI

ACUL UNUI DOCTOR COASE, VINDECĂ SAU OMOARĂ.
ACUL UNUI CROITOR ÎMBRACĂ SAU DEZBRACĂ.
ACUL UNUI CIZMAR ÎNCALȚĂ, DAR PENTRU ASTA FOLOSEȘTE UNEORI ȘI CUIE.
ACUL UNEI ALBINE ÎNȚEAPĂ, DEȘI EA POATE FACE ȘI MIERE, DAR MĂ POATE VINDECA DE REUMATISM PRIN ÎNȚEPĂTURA EI, CA EA SĂ MOARĂ PUȚIN MAI TÂRZIU.
ACUL UNUI SCORPION POATE UCIDE APROAPE INSTANTANEU, DEȘI FOLOSIT ÎNȚELEPT POATE VINDECA BOLI INCURABILE.
ACUL UNUI ARICI NE SPERIE, DAR PENTRU EL E AUTOPROTECȚIE.

Și tu omule ai ace? Știai asta? Ce faci
tu cu acele tale? Acul unui prieten te
poate omorî încet și sigur, dar al celor
dragi, repede și cu mari dureri. Iar
dacă totuși ai neșansa să nu mori, vei
rămâne cu ceva sechele, pentru zilele
rămase de trăit. Dumnezeu totuși
vindecă, dar sufletul îți rămâne cu
cicatrici.
ACȚIUNEA ACULUI
Limba ta poate fi un ac ce
înțeapă, iar cuvintele tale fie un medicament
sau o otravă. Poți crea viață în
alții, poți vindeca sau ucide cu vorba.
Poți coase sau descoase. Poți încălța
cu încurajare sau descălța oamenii,
lăsându-i în picioarele goale și fără
dorința de viață. Poți înțepa, rănind
fără să vrei. Asta fie din autoprotecție,
sau cu voia, din răutate, invidie sau
prostie, dar totul ține de maturitatea
celui ce folosește acul. Vorba unuia:
„oricine poate să coase, dar numai
din mâinile unora iese artă”. Este
chiar artă să ridici cu vorba omul
doborât de întristare.
Proverbele lui Solomon
15:1-2 ne învață: „un răspuns blând
potolește mânia, dar o vorbă aspră
ațâță mânia. Limba înțelepților dă
știință plăcută, dar gura nesocotiților
împroașcă nebunie”, sau altfel spus:
cu limba ta poți ucide un om înalt de
1,80 m, dar tot cu ea poți crea viață.
ACUL CA MEDICAMENT
Folosirea bună a unui ac
ține de bunătate, înțelepciune și
inteligență. Așa că, ai grijă cum îți
folosești acele. Rănile tale nu îți scuză
faptele, nici scopul mijloacele. Fii acul
ce lasă medicament, nu otravă!
Nu uita! Un ac nu e un obiect
de folosit pentru a flirta cu el pe pielea
altora, sau altfel spus; dacă ai ace,
în ce scopuri le folosești? Coși cojoace
direct pe pielea altuia? De meditat
la Epistola lui Iacov cap. 3: 2-18.

Beniamin Vlăduț