Relaţia familiei

Familia nu este ruptă de societate. Ea este prima
instituţie creată de Dumnezeu, și relaţionează
cu mai multe instituţii, cum ar fi: şcoala,
spitalul, primăria, poliţia, şi alte insituţii. Apoi,
familia are legături cu Dumnezeu şi cu alte persoane,
cu valori spirituale, cu valori materiale,
culturale şi altele. Este greu să amintim toate
legăturile pe care le are familia în societate.
Dar vom aminti cele mai importante cinci relaţii,
care sunt relațiile cu: Creatorul, Cartea,
Comunitatea, Cărţile şi Consilierul. Aceste relații
reprezintă stâlpii de bază pentru reușita
unei familii. Dacă acești stâlpi sunt bine construiți,
dacă aceste relații sunt corecte, atunci
succesul familiei creștine este garantat, indiferent
de împrejurările prin care trece ea în viață.

1. Relaţia familiei cu Creatorul.
Cea mai importantă dintre toate relaţiile pe care individul și
familia le au în viață, este relația cu Creatorul. Credinţa în Dumnezeu nu trebuie să fie una oarbă, şi fără logică, ci trebuie bazată pe revelaţia divină. Iată câteva lucruri, pe care dacă le ştim, ele schimbă comportamentul de fiecare zi al celor doi soți, și astfel bucuria și fericirea sunt la ele acasă în acea familie.

a. Dumnezeu cere sfinţenie.
Sfințenia este principala cerinţă a lui Dumnezeu. Atunci când
familia este convinsă că Dumnezeu le cere sfințenie, relațiile
dintre cei doi se schimbă total. Familia în care soții se tem de
Domnul să păcătuiască, este o familie din care viciile lipsesc,

iar închinarea înaintea lui Dumnezeu devine o prioritate.
Iosif în Egipt se păstrează sfânt şi curat, datorită relaţiei pe
care o are cu Dumnezeu. El se teme să păcătuiască împotriva
lui Dumnezeu, și de aceea refuză o relație adulteră cu soția
stăpânului său, Potifar.
b. De Dumnezeu nu ne putem ascunde.
Psalmistul îl prezintă pe adevăratul Dumnezeu în Psalmul
139, ca pe o realitate de care omul nu se poate ascunde, pentrucă El este omniprezent.
Familia care înțelege omniprezența lui Dumnezeu, este păzită
de multe lucruri rele pe care le fac oamenii în ascuns, și apoi
vine peste ei prezența lui Dumnezeu.
c. Lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm.
Oamenii se închină la atâtea lucruri astăzi: bunuri materiale,
eul lor, zeităţi în spatele cărora sunt demoni, și atâtea alte lucruri care cer închinarea oamenilor.
Când familia înțelege nevoia închinării înaintea lui Dumnezeu,
perspectiva lor asupra vieții se schimbă total. Ei înțeleg că
Dumnezeu nu ne ia anumite lucruri, ci ne cere doar închinare.
La Casa Domnului creștinii se închină: dărnicia înseamnă închinare, cântarea înseamnă închinare, la fel şi rugăciunea, predicarea, recitarea, prorocia, etc.
d. Dumnezeu ne va chema la judecată.
Ce diferență majoră este între familia care înțelege adevărul
că la finalul tuturor lucrurilor urmează judecata divină, și familia care nu crede în judecata finală a lui Dumnezeu. Ecles. 12:4; 2Cor. 5:10.
2. Relaţia familiei cu Cartea.
Când vorbesc despre „Carte”, vorbesc despre Biblie. Cuvintele Bibliei nu se învechesc niciodată, ele sunt mereu pline de înţelepciune.
Biblia ne învaţă cum să ne comportăm în familie, cum să vorbim cu oamenii, cum să ne respectăm părinţii, cum să fim fericiţi în viaţă, şi mai ales cum putem moşteni viaţa veşnică. Citirea Bibliei zilnic aduce multă înțelepciune în viața de familie.
Ce fel de creştin este acela care nu a citit niciodată Biblia de
la un capăt la celălalt?
Oameni de stat celebri şi savanţi renumiţi au vorbit despre
Biblie ca despre Cartea care trebuie citită şi împlinită pentru a fi fericiţi : indivizi, familii, biserici și naţiuni. Binecuvântarea vine peste cei care caută faţa Domnului şi voia Domnului din Scripturi.
3. Relaţia familiei cu Comunitatea.
Există familii care nu sunt interesate de ceea ce spun oamenii
despre viaţa lor. Comunitatea este importantă. Dumnezeu ne-a chemat să avem o „purtare bună”, pentruca oamenii să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Familia ar trebui să fie interesată de ceea ce spune 1 Corinteni 10:32: “Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.”
Familia este chemată să se implice activ în viaţa bisericii: printr-o purtare demnă de un creştin, prin dărnicie, prin slujire activă în biserică, şi mai ales prin propovăduirea Evangheliei până la marginile pământului. Familia este bine ancorată în comunitate şi trebuie să ţină cont de modul în care trăieşte printre oameni.

4. Relaţia familiei cu Cărţile.
Dacă ar fi să vorbim despre aspectul practic al vieţii de familie,
ar trebui să vorbim despre relaţia familiei cu televizorul
şi cu internetul. Asta se întâmplă în cele mai multe familii. Şi rezultatele
se văd, nu se lasă aşteptate: femei care doresc să fie
şefe în casă, bărbaţi care cred că au dreptul la tot felul de relaţii
extraconjugale, nemulţumire cu bunurile materiale ale familiei,
dorinţa nestăpânită de a avea „succes” (un termen greşit înţeles),
şi alte rezultate care ucid valorile familiale din societatea
contemporană.
Familia ar trebui să citească mult mai mult. Să citească literatură
motivaţională, cărţi care să fie practice, să te ajute să înţelegi
cum sunt lucrurile în viaţa reală.
Familia nu ar trebui să citească romane de dragoste, nici romane
science-fiction (științifico-fantastice), nici literatură de inspiraţie
demonică, nici istorisiri care te duc în lumea viselor şi te
alungă din lumea reală.
Ce face literatura bună? De ce este necesar să citim cărţi
care explică anumite versete din Biblie? Sau cărţi care vorbesc
despre obiceiurile rele din viaţa de zi cu zi. Sau cărţi care arată
diferenţele dintre soţ şi soţie. Sau cărţi care vorbesc despre diferite
metode de educare a copilului, sau alte cărţi care te ajută să
trăieşti viaţa de familie, nu să visezi. Aceste cărţi schimbă familia,
pentrucă schimbă:
a. Perspectivele.
Dacă televizorul te duce în pragul disperării, şi nu mai ai poftă
de viaţă, cărţile bune te fac să priveşti cu încredere în viitor.
b. Priorităţile.
Oamenii care nu citesc ci doar privesc, au priorităţile lor: să
arate bine, să mănânce bine, să se îmbrace bine, să se laude la
alţii cu ceea ce pot face ei, cu alte cuvinte, ei privesc doar la ceea
ce izbeşte privirea. Când citeşti cărţi bune, ai alte priorităţi: să
petreci mai mult timp cu familia, să lucrezi pentru educaţia altora,
să slujeşti pe Domnul mai mult şi mai bine. Ceea ce citeşti îţi
schimbă modul în care îţi stabileşti priorităţile.
c. Părerile.
Cu cât cineva este mai puţin educat, cu atât are mai multe
păreri, şi i se pare că este singura persoană din Univers care are
păreri importante. Cu cât cineva citeşte mai mult, cu atât devine
mai dornic să-i asculte şi pe alţii să vorbească şi să își schimbe
părerile. De multe ori când oamenii citesc, își schimbă părerile
lor eronate despre familie și încep să învețe lucruri practice despre
viața de familie. Oamenii care nu citesc, au păreri în toate
domeniile de activitate, considerându-se specialişti.
Fiţi oameni ai cărţii şi veţi deveni specialişti respectaţi în domeniul
în care v-aţi pregătit.
d. Preferinţele.
Oamenii preferă anumite lucruri şi resping alte lucruri, în funcţie
de pregătirea pe care o au. Când citeşti cărţi bune, preferi
studiu biblic, nu fotbal la TV; preferi o seară cu familia, nu la bârfe
cu prietenii; preferi slujirea pentru Domnul, nu bani mai mulţi
la ore suplimentare.
e. Prietenii.
Când începi să citeşti Biblia şi cărţi bune, prietenii tăi te vor
părăsi, şi vei fi nevoit să renunţi la unii dintre ei. Vei observa că
nu mai ai subiecte de discuție cu unii oameni, care până nu demult
au fost printre prietenii tăi.
Dar este un prieten care ţine la tine mai mult decât un frate, şi
acesta este Isus Domnul. Fii prieten cu El.
5. Relaţia familiei cu consilierul.
Cei mai buni consilieri pe care tinerii îi au la îndemână sunt
părinţii lor. Familiile tinere ar trebui mereu să se consulte cu
părinții lor, și apoi să decidă ce trebuie să facă în familia lor,
asumându-și riscul alegerilor făcute. Cum ştie o familie că are
nevoie de consiliere spirituală? Nimeni nu ne-a spus când trebuie
să mergem la pastor pentru consiliere. Iată trei situații în
care trebuie să cerem ajutor spiritual de la un consilier, fără a
avea acordul soţului, sau a soţiei:
a. Când mergem la culcare supăraţi unul pe altul. Dacă nu
poţi să te împaci seara cu soţul sau soţia ta, ai nevoie urgentă
de ajutorul unui slujitor al bisericii. Dacă ai mers la culcare
certat cu soțul tău/soția ta, ai nevoie urgentă de consiliere
spirituală, deoarece Biblia spune să nu apună soarele peste
mânia voastră.
b. Când nu ai luat Cina Domnului două luni una după alta. A
nu lua parte la Cina Domnului nu este un lucru de apucat. Viața
de credință nu decurge normal când cineva nu se împărtășește
cu trupul și sângele Domnului. Cere ajutor spiritual.
c. Când ai o problemă specială, pe care n-o poţi rezolva
singur, şi consideri că ai nevoi de ajutorul unui slujitor al bisericii,
nu ezita să ceri acest ajutor de la un consilier. Slujitorii
bisericii sunt oameni încercați în viață, prin care Dumnezeu te
va sfătui.
Familia a fost creată ca o mare binecuvântare pentru oameni.
Pe măsură ce familia se va relaționa corect la Creator, la Carte, la
comunitate, la cărți și la consilier, va fi binecuvântată de Domnul
și își va îndeplini mandatul încredințat de Dumnezeu în lumea
aceasta.

                                                               Marius Govor