[:ro]Rezervă-ți timp pentru copiii tăi![:]

[:ro]Trăim într-un secol în care totul se face în viteză și parcă niciodată nu este timp, sau dacă este, e prea puțin; nu este timp de petrecut cu copiii în parc sau la terenul de joacă, nu este timp de împărtășit problemele lor, de aceea este tot mai dificilă comunicarea părintelui cu copilul său, sau discutarea anumitor probleme ce le au copiii noștri, pe care noi ca părinți, fiind deja maturi, nu le băgăm în seamă și ni se par prea mici necazurile lor ca să încercăm să îi ajutăm.

De multe ori copiii devin distanți față de părinți din lipsă de părtășie; accea joacă/comunicare care pentru noi nu are prea mare importanță, lor le dă curajul ca în perioadele adolescenței să își împărtășească problemele și să ceară sfaturi de la cei ce i-au crescut știind că aceștia îi vor înțelege și îi pot ajuta.

Îmi aduc aminte că, odată când am venit acasă de la lucru, m-am jucat cu copiii mei cam 30 de minute; după ce am încheiat joaca, fiind și eu și ei obosiți, cel mai mare (5 ani) a fugit la soția mea strigând: „Mami, mami, tati s-a jucat cu mine!“     După această întâmplare mi-am dat seama cât de importante au fost pentru copiii mei acele 30 de minute pe care eu le puteam risipi foarte ușor pe alte treburi poate nu tocmai importante.

De multe ori nu observăm cum trece timpul și poate nici cât de bine îl investim, dar știu că pentru copiii noștri timpul petrecut cu ei este de o valoare imensă ce are ca rod de moment o bucurie sinceră de copil, iar pe termen lung o bună relație între părinte și copil.

Relația părinte-copil este o oglindă a relației Dumnezeu – om: Dumnezeu, ca Tată bun, milostiv și Îndurător, îi ascultă pe copiii Săi și îi ajută în problemele lor, chiar și în cele mărunte și de nebăgat în seamă, iar noi în calitatea noastră de copii ai Săi trebuie să ascultăm Cuvântul Lui și să facem voi Sa.
Deci, dacă Tatăl nostru ceresc ne ascultă și ne ajută, tot așa cum facem și noi cu copiii noștri.

Samuel Nicolae

Probabil fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm: cât de mult investim în copii și cât de mult încercăm să le păstrăm inocența, puritatea și frumusețea caracterului lor? Le oferim tot ce avem mai bun pentru a-i învăța să câștige cerul și să devină oameni? Insuflăm încredere copiilor care ne-au fost încredințați să le ghidăm pașii spre Împărăție încă de mici, învățându-i de mici să slujească Domnului?
Nu uitați: copiii sunt singura moștenire pe care o putem lua cu noi în cer! Investiți în copii!

Liana Gliga

[:]