Nădejdea este încredințarea omului în ceea ce privește împlinirile viitoare și satisfacția obținută în urma împlinirii. Agricultorul seamănă cu speranța de a culege roade, cel care muncește nădăjduiește la ziua în care îi va fi răsplătită munca, ziua de salariu „… cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el” (1 Cor. 9:10b). Se spune că omul cât trăiește, tot nădăjduiește și că fiecare nădejde este înlocuită cu o alta.
Există nădejdi amăgitoare, în care oamenii își pun nădejdea și au trăit amare dezamăgiri, ajungând la disperare și nici nu mai speră să nădăjduiască. Acest tip de nădejde va înceta odată cu împlinirea sau cu neîmplinirea urmată de dezamăgire. Acestea sunt nădejdile înșelătoare.
Dar există o singură nădejde adevărată, care nu înșeală: nădejdea creștină. „Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Rom. 5:5)
CE ESTE NĂDEJDEA CREȘTINĂ?
Toate trei fac parte din aceeași categorie. Una fără celelalte nu se pot concepe. Fără credință nu există dragoste și fără dragoste nu există nădejde.
Scriptura vorbește despre: nădejdea vieții veșnice, nădejdea în Dumnezeu, nădejdea făgăduinței, nădejdea în Hristos pentru viața aceasta, nădejdea care ne era pusă înainte, nădejdea vie, nădejdea care nu se vede, nădejdea slavei lui Dumnezeu, fericita nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, nădejdea în El și mărturisirea nădejdii noastre, despre nădejdea noastră Isus Hristos, nădejdea slavei, nădejdea chemării Lui, nădejdea Evangheliei, nădejdea mântuirii, Dumnezeu este Dumnezeul nădejdii…

Nădejdea creștină este vie pentru că este diferită de nădejdile înșelătoare ale oamenilor, așa cum spune apostolul Petru „… Tatăl … ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3b). Numai credinciosul poate să aibă o nădejde în învierea morților și să privească moartea cu seninătate. Având credință în viața de dincolo de mormânt sufletul ni se umple de nădejde pentru că avem „o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică” (2 Cor. 5:1b). Drumul credinciosului duce la viață, nicidecum la moarte.
Nădejdea creștină este ca o ancoră a sufletului, o speranță care nu ne va dezamăgi niciodată „…pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită…” (Evrei 6:19a). Plutind pe marea acestei vieți fără nădejde ne putem scufunda. Când valurile și furtunile lovesc asupra unei corăbii, corăbierii aruncă ancora în mare pentru siguranță. Nădejdea creștină este o călătorie spre ținta pe care ți-o propui, nu de unul singur, ci împreună cu Dumnezeu. Nădejdea omenească se vede când faci ceva de unul singur și aștepți, iar nădejdea creștină când faci ceva împreună cu Dumnezeu.
Nădejdea creștină este credința de neclintit în Dumnezeu-Tatăl, „Doamne …în Tine îmi este nădejdea” (Ps. 39:7b); în Dumnezeu-Fiul „…Domnul Isus Hristos, nădejdea noastră” (1 Tim. 1:1) și în Dumnezeu-Duhul Sfânt
Când diavolul lovește cu tot felul de săgeți la mintea noastră, e bine „să avem drept coif, nădejdea mântuirii” (1 Tes. 5:8b), iar ca și scut siguranța mântuirii: „cine are pe Fiul are viața, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața”(1 Ioan 5:12). Asociază-te cu oameni la care nădejdea nu moare!
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!”
(Rom. 15:13).

IZVOARELE NĂDEJDII
Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu este o sursă de bucurie în viața credinciosului, așa cum spune psalmistul „Îmi tânjește sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduința Ta.” (Ps. 119:81). Cercetând Scriptura devenim statornici, „…neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer…”. Cine nesocotește cuvântul lui Dumnezeu se pierde în lumea aceasta, dar creștinii care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt îndreptățiți să nădăjduiască în făgăduințele Sale.
Harul lui Dumnezeu. Nădejdea se naște în inimile noastre atunci când înțelegem că mântuirea se primește nu prin faptul că o merităm, ci o primim prin jertfa Domnului Isus la cruce. Nădejdea se bazează pe harul lui Dumnezeu, în niciun caz pe merite „…Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică și o bună nădejde” (2 Tes. 2:16). Nădejdea creștină ne apropie mai mult de Dumnezeu.
Experiențe personale. Sunt oameni care nu au nici o nădejde. Cu siguranță că întâlnim creștini care își pun nădejdea în lucrurile materiale, acestea trec odată cu întrebuințarea lor, dar dacă ne punem nădejdea în Domnul este un lucru care rămâne veșnic și fără curmare. Avraam trebuia să aducă drept jerfă pe singurul lui fiu, Isaac, dar credința și nădejdea în Dumnezeu a fost neclintită crezând că îl poate învia chiar din morți. Apostolul Pavel ne spune că biruința în încercare aduce nădejde. Daniel ajunge în groapa cu lei, are nădejde că Dumnezeu îl va scăpa, iar împăratul se vede înfrânt. David îi spune împăratului Saul: „nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia!…”(1 Sam. 17:32). Datorită profundei sale experiențe cu Domnul, Iov a putut spune: „Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu […] chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu” (Iov 19:25,26).
MOTIVUL NĂDEJDII
Când nădăjduim, trebuie să avem un motiv temeinic. Trebuie să fim convinși că ceea ce nădăjduim, sigur se va și împlini. Cel mai siguri suntem când avem o arvună pentru aceasta. Arvuna este Duhul Sfânt cu care am fost pecetluiți, (2 Cor. 1:22), Duhul Sfânt al făgăduinței. El ne-a fost dat ca să ne ducă în siguranță la ținta dorită și să ne călăuzească în „tot adevărul”. El este Duhul adevărului, Mângâietorul. (Ioan 14:26).
BENEFICIILE NĂDEJDII CREȘTINE
Nădejdea ne ajută să trecem cu bine atunci când suntem amenințați: „o nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață” (Prov. 13:12). Nădejdea are pericole. Noi trebuie să dăm socoteală de nădejdea care este în noi „fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă” (1 Petru 3:15b).
Nădejdea ne dă îndrăzneală și putere în slujirea Domnului Isus și a Evangheliei Sale. „Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală” (2 Cor. 3:12). Chiar apostolul Pavel declară „căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiincă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire” (Rom. 1:16). În mijlocul încercărilor și a circumstanțelor de tot felul, nădejdea ne ține cu fața ațintită spre cer.
Nădejdea aduce răbdare. „Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare” (Rom. 8:25). Apostolul laudă biserica din Colose că din pricina nădejdii pe care o au în Hristos se văd roadele. Nădejdea și răbdarea lucrează mână în mână, deci cu cât avem mai multă nădejde cu atât suntem mai răbdători.
Nădejdea creștină se referă la lucrurile cerești, veșnice, de aceea avem și o certitudine sigură prin care ne apropiem de Dumnezeu. Nădejdea creștină este așteptarea acelui moment glorios, când ne vom despărți de veșmintele acestea trupești, stând alături de Domnul Isus Hristos în slavă și fericire. Noi nădăjduim în izbăvirea trupului și în izbăvirea întregii firi de sub robia păcatului și că vom avea parte la slava lui Dumnezeu. Viața trebuie trăită cu acea nădejde vie, că atunci când Domnul Isus va reveni pe norii cerului, cu putere și slavă mare, atunci vom fi și noi cu EL. Învață-ne Doamne să nădăjduim și să așteptăm cu răbdare!

Ghiță Bujdei