Într-o zi, vorbind cu un grup
de tineri creștini, unul dintre ei a
ajuns la constatarea că niciodată
sentimentele nu ar trebui să fie puse
mai presus decât convingerile și
credința noastră, deoarece acestea vin
și pleacă, dar credința și convingerile
noastre trebuie să rămână tari.
După ele trebuie să ne ghidăm viața
spirituală, și nu după sentimente
trecătoare precum bucurii, supărări
etc. La un moment dat discuția s-a
îndreptat către un aspect care mi-a
atras atenția și mi-a adus aminte
de tinerețea mea, de prin jurul anilor
1980, când eram în plină adolescență.
Subiectul despre care vorbesc se
numește valoarea. Redau cuvintele
auzite în acea întâlnire: „Poate ești
nebăgat în seamă de cei din jur”.
Aparent nu pare a fi cine știe ce, dar
vă invit să facem o vizită imaginară
prin curțile, holurile, sau alte dintre
locurile unde se întâlnesc tinerii. Știți
de ce stau unii tineri izolați, singuri și
triști? Aceasta se întâmplă de obicei
în școli, facultăți, sau alte instituții.
Dar oare nu întâlnim acest fenomen
și între tinerii bisericii? Sigur nu peste
tot, dar în unele locuri e foarte posibil
că da. Trebuie să recunosc că acest
fenomen poate fi găsit și între adulți,
însă în special adolescenții și tinerii
sunt vulnerabili la capitolul acesta.
Unul din motivele izolării este
subaprecierea celor din jur, care are
ca urmare subaprecierea personală.
Nu putem să nu ne punem întrebarea:
cum se ajunge mai exact la aceasta?
Voi încerca să răspund cât se poate
de scurt. Există multe surse prin
care oamenii încearcă să își atribuie
valoare, iar unul dintre cele mai des
întâlnite este lăudăroșia vieții (1 Ioan
2:16b). Aici înțelegem că este vorba
despre lucruri pe care le posedăm
vremelnic. Există impresia că aceste
lucruri, care ne scot în evidență, ne pot
da valoare. Adesea întâlnim tineri, dar
și adulți care posedă sau se folosesc
de anumite lucruri cu unicul scop de
a se scoate în evidență. Voi aminti
doar câteva dintre aceste lucruri: o
ținută necuviincioasă, diferite tunsori
sau coafuri, un limbaj neadecvat
unui credincios, expunerea cât mai
publică a abilităților pe care le avem
etc. În general toate acestea au ca
scop final aprecierea celor din jur, iar
în situația în care nu ne ridicăm la
nivelul așteptărilor lor, e foarte posibil
ca următorul pas să fie izolarea față
de cei din cercurile apropiate. Dar
Biblia ne spune că aceste lucruri sunt
trecătoare, iar valoarea lor este una
vremelnică.
Doresc să ofer un sfat
oricui se află sau se va afla într-o
asemenea situație în care trebuie să
aleagă să rămână credincios Domnului
ascultând de principiile trasate de El cu
riscul respingerii celor din lume. Vreau
să redirecționez gândirea noastră
spre Cel ce ne dă adevărata valoare.
Adevărata valoare a unui lucru constă
în prețul cumpărării. În 1 Petru 1:18-19
ni se vorbește despre adevăratul preț
care a fost plătit pentru noi, și care
reprezintă adevărata valoare a oricărui
om născut din nou: “Căci ştiți că nu cu
lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur,
ați fost răscumpărați din felul deşert
de viețuire pe care-l moşteniserăți de
la părinții voştri”.
O poveste veche spaniolă
spune că un tânăr care avea puțină
stimă de sine (nu își vedea valoarea) a
mers să viziteze un profesor cunoscut
ca fiind un motivator excelent, și i-a
spus:
– Învățătorule, sunt aici pentru
că mă simt atât de puțin valoros, încât
nu mă simt capabil să fac nimic. Sunt
oameni care îmi spun că nu servesc, că
nu fac nimic corect, că sunt stângaci
și prost.
Ce pot face pentru a fi mai
bine evaluat? Stăpânul a scos o piatră
de diamant și i-a spus:
– Mergi la piață și vinde această
piatră de diamant, dar nu accepta mai
puțin de o monedă de aur. Du-te și
întoarce-te cu moneda de aur.
Tânărul a luat piatra de
diamant și a plecat. De îndată ce
a ajuns la piață, a început să îmbie
negustorii să cumpere diamantul.
Aceștia îl urmăreau cu interes, însă
doar până când tânărul a spus că
dorește o monedă de aur în schimb.
Unii au râs și și-au întors fețele, alții
au propus să dea la schimb o monedă
de argint sau de bronz, dar tânărul a
fost instruit să nu accepte mai puțin
de o monedă de aur și a respins orice
ofertă. Un bătrân s-a deranjat chiar
să îi explice tânărului că o monedă
de aur era prea valoroasă pentru a fi
dată în schimbul unei pietre. După ce
a încercat să vândă bijuteria tuturor
oamenilor care au trecut pe lângă el,
s-a întors la casa maestrului simținduse
deprimat de eșecul său, crezând
că piatra nu avea prea multă valoare.
Când a sosit, a spus:
– Învățătorule, îmi pare
rău! Nu am putut vinde piatra
pe o monedă de aur. Prețul pe
care îl solicitați este prea mare.
Profesorul, zâmbind, a răspuns:
– Acum trebuie să știm
care este adevărata valoare a unei
pietre de diamant. Du-te la bijutier.
Cine poate ști mai bine decât el să
evalueze această piatră? Spune-i
că vrei să ști cât îți poate oferi
pentru valoarea lui. Dar indiferent
de oferta pe care o vei primi, nu-l
vinde. Întoarce-te aici cu diamantul.
Tânărul s-a dus la bijutier, care a
început să cerceteze diamantul în
lumina lămpii. S-a uitat la el cu lupa,
l-a cântărit și apoi i-a spus tânărului:
– Spune-i profesorului, că dacă
vrea să-l vândă, chiar acum îi pot da
cincizeci și opt de monede de aur
pentru diamantul lui.
– Cincizeci și opt de
monede?! A exclamat tânărul.
– Da, a răspuns bijutierul.
Știu că în timp am putea obține
aproximativ șaptezeci de monede de
aur sau mai mult pentru el. Tânărul
a alergat la casa profesorului și i-a
povestit cele întâmplate.
– Stai jos, a spus profesorul,
după ce l-a ascultat. Tu ești ca o
piatră de diamant: o bijuterie valoroasă
și unică. Și prin urmare, doar un adevărat
expert te poate evalua cu adevarat. De
ce treci prin viață pretinzând că cei din
jur îți hotărăsc adevărata ta valoare? Și
spunând asta a pus diamantul la locul lui.
Morala: suntem o valoare
divină plină de frumusețe și imensă în
ochii Domnului. Nu uita niciodată că
suntem copii unici și deosebiți ai unui
Dumnezeu care ne-a creat după chipul
și asemănarea Lui. Noi suntem motivul
pentru care a creat universul. Domnul
este singurul capabil și expert, care
folosește o măsură foarte diferită de
cea a lumii pentru a cântări valoarea
sufletului nostru. Să nu permitem
nimănui să ne oprească din a străluci
și să diminueze valoarea noastră. De
asemenea, nu judecați pe alții, noi nu
putem evalua adevărata valoare a altor
persoane.
Mitică Rus