Mă numesc Daniel, m-am născut într-o
familie de oameni modești în satul Păușa din județul
Vâlcea. Am fost învățat încă de mic copil să prețuiesc
valorile creștine și munca făcută cu responsabilitate
și dedicare. Părinții mei mi-au sădit în suflet valori
precum: dreptatea, integritatea, grija față de
comunitate și căutarea binelui celor din jurul meu.
Eu sunt cel mai mare dintre cei nouă frați ai mei, trei
băieți și șase fete. Încă de mic am cunoscut suferința.
Am fost diagnosticat cu o malformație la nivel palatin
(o gaură în cerul gurii) și mi s-a spus că nu voi putea
vorbi când voi fi mare. Așa că la vârsta de doi ani am
fost operat la Cluj și acum pot să vorbesc.
Am trecut prin multe încercări. De două ori am
fost scăpat de la înec și de două ori am avut accident
de mașină. Slăvit să fie Domnul Isus pentru că am
avut și am preț în ochii Săi. În mărturia mea scurtă
vreau să scot în evidență că avem un Dumnezeu viu
și Căruia îi pasă de copii Săi.
În anul 2001 am plecat în Spania la frații mei,
căutând să văd și eu cum este în occident. Și în
Spania am văzut mâna lui Dumnezeu purtându-mi de
grijă de la găsirea unui loc de muncă până la chirie.
De mic copil am fost învățat să mă rog
Domnului Isus pentru viitoarea mea soție. În
toamna anului 2006 Domnul Isus mi-a dăruit o
soție binecuvântată. Ea provine tot dintr-o familie
numeroasă, de 11 copii (10 băieți și o fată). Încă de
la începutul vieții noastre de familie ne-am dorit copii.
Am așteptat câțiva ani, soția mea a rămas gravidă, dar
a fost un șoc pentru noi că a pierdut două sarcini. Am
continuat să ne rugăm lui Dumnezeu pentru copilași. Am
antrenant pe lângă noi biserica locală, dar și pe cei din
jurul nostru.
În anul 2008 am venit în Austria și aici Domnul
Isus mi-a purtat de grijă în toate domeniile vieții. Am avut
multe lucrări prin Duhul Sfânt că El ne va binecuvânta
cu un copil, să nu ne pierdem speranța și încrederea în
Dumnezeu. Sincer vă spun, de multe ori nu a fost ușor
să vedem pe cei din jurul nostru cu copii și noi sufeream
în interiorul nostru. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu
că după 13 ani ne-a dăruit o fetiță minunată de 3,5
kilograme la naștere cu numele de Evelyn-Ruth, pe data
de 8 februarie 2019.
Mulțumim Domnului Isus Hristos pentru această
binecuvântare mult așteptată. Acum am simțit și noi
acel unic sentiment de a fi părinte.
Mulțumim pe această cale tuturor fraților din
Spania, România și Austria și de pe întreg pământul care
ne-au susținut în rugăciune și post. Un mic sfat pentru
cei care așteptă un copilaș din mâna Domnului Isus:
crede și nu uita că Dumnezeu are ultimul cuvânt în toate
lucrurile. Psalmul meu preferat este Psalmul 20. Vă
salutăm pe cititorii revistei Apa vieții cu acest Psalm!
Daniel Bigioi