UN MESAGER AL LUI DUMNEZEU,
O VOCE CARE RĂSUNĂ PESTE VEACURI

Primii ani
Billy Graham s-a născut la data de 7 noiembrie 1918, într-o familie religioasă, prezbiteriană
reformată, la Charlotte, Carolina de Nord, SUA, cu patru zile înainte de a se încheia Primul Război
Mondial. Este fiul cel mai mare dintre cei patru copii ai lui Willi- am Franklin și Morris Coffey
Graham. Părinții aveau o fermă de
70 de vaci care produceau lapte la Park Road. Numele adevărat a lui Billy Graham este William
Franklin Graham, dar a fost alintat cu numele „Billy”, nume care i-a rămas și a fost folosit în
toate scrierile și emisiunile televizate.
Se mută împreună cu familia, pe când avea 9 ani, la Charlot- te, în munții Carolina de Nord, la 2
ore de mers cu mașina față de locul nașterii. Tatăl împreună cu câțiva oameni de afaceri s-au
adunat împreună pentru a se ruga Domnului, ca El să facă o tre- zire în orașul Charlotte. Ca
Dumnezeu să ridice pe cineva care să răspândească Evanghelia în întreaga lume.

Convertirea, chemarea în slujire

La scurt timp, a venit în orașul în care locuia Billy, evanghelis- tul Mordecai Ham, să predice
Evanghelia într-un cort la o întâl- nire de trezire spirituală, unde a participat și el. Când s-a
făcut chemarea de a merge în față, a răspuns chemării mărturisind:
„am luat în serios decizia mea de a-L urma pe Dumnezeu. Am venit înaintea Lui așa cum eram, cu
toate păcatele mele, cu toa- te greșelile mele și Domnul m-a primit și m-a schimbat.”
După ce absolvă Liceul, el scrie: „speranțele și planurile mele pentru viitor sunt să-I slujesc lui
Dumnezeu și să fac voia Lui ca slujitor al Evangheliei”.
Graham se înscrie la școala creștină Bob Jones College, din Cleveland, Tennessee. Profesorul Bob
Jones i-a spus: „tu ai o voce care adună oamenii. Dumnezeu poate folosi o voce ca a ta”. În ciuda
acestor declarații, Billy face un semestru și se trans- feră la Institutul Biblic din Florida în
anul 1937, unde petrece trei ani și jumătate.
În anul 1938, pe gazonul din fața școlii, simte pentru prima dată chemarea de a predica Cuvântul
lui Dumnezeu, mărtu- risind: „îmi aduc aminte că eram pe genunchi şi spuneam,
«Dumnezeule, dacă vrei să predic, o voi face.» Lacrimile curgeau
pe obraz în timp ce-mi luam acest angajament de a deveni un ambasador pentru Isus Hristos.” Absolvă
Institutul cu o licență în teologie.
În anul 1939 acceptă să fie ordinat într-o biserică baptistă. În toamna anului 1940, Graham pleacă
la Illinois și se înscrie la Colegiul Wheaton pentru o pregătire spirituală. Aici o întâlnește pe
Ruth McCue Bell, o colegă de școală din Wheaton cu care se căsătorește. Ruth a fost fiica unor
misionari care a trăit împreună cu familia ei în China, până la împlinirea vârstei de 17 ani.
În timp ce studiază la Colegiu, în anul 1943 Graham acceptă chemarea de a fi pastor la Biserica
Baptistă Springs, Illinois for- mată din 35 de membri.
Un prieten din Chicago, Torrey Johnson, îi povestește des- pre programul său de radio, o emisiune
„Cântece în noapte”, pe care din cauza unor probleme financiare trebuia să-l închidă. Graham se
consultă cu biserica unde este pastor, ajungând la concluzia să preia programul de radio, având
susținere financi- ară. La 2 ianuarie 1944 Graham lansează radioul creștin cu den- umirea „Cântece
în noapte”, iar pe solistul George Beverly Shea îl angajează ca director. Succesul programului de
radio devine în viziunea sa, un mijloc de a răspândi Evanghelia lui Hristos la milioane de oameni
din America.
În anul 1945 i se naște primul copil, Gigi.

Primele Cruciade

În anul 1947, Graham devine președintele Tineretului pentru Hristos – format din tinerii școlilor
creștine din Minnesota. A fost angajat la Colegiul Biblic NV (nord-vest) din Minneapolis, Min-
nesota. A călătorit mult și a predicat Evanghelia în cadrul acestei organizații, timp de patru ani
de zile, între 1948 și 1952. Tot în anul 1947, are loc prima cruciadă evanghelică a lui Billy
Graham, între 13-21 septembrie, la Michigan, în Civic Auditorium, parti- cipând circa 6 000 de
persoane.
Noi, românii, suntem obișnuiți cu evanghelizările lui Billy Graham, pentru că a fost și în România.
Aceste evanghelizări au primit denumirea de „cruciadă”, de la vestitele războaie de elibe-
rare a Ierusalimului de sub dominația musulmană. După atacu-
rile din 11 septembrie 2001, a renunțat la această denumire de
„cruciadă”, dându-i o nouă denumire „misiune”, pentru a evita suspiciunile cu privire la musulmani.
În 1948 Graham s-a confruntat cu o criză spirituală datorită teologiei liberale la o conferință
pentru studenți din munții San Bernardio, California. Nu a putut răspunde întrebărilor legate de
veridicitatea Bibliei. A plecat spre pădure și se ruga: „Doamne, ce să fac? Care să fie direcţia
vieţii mele?” A pus biblia pe un buș- tean și s-a rugat: „Oh, Doamne! Eu nu pot demonstra anumite
lucruri. Nu pot răspunde la unele întrebări pe care Chuck le ri- dică şi pe care alţi oameni le
ridică, dar accept prin credinţă că această carte este Cuvântul lui Dumnezeu.” S-a încrezut puter-
nic în Biblie, Cuvântul inspirat de Dumnezeu și a ieșit biruitor.
Se naște al doilea copil, Anne, în 1948.
În anul 1949 a ținut o cruciadă evanghelică la Los Angeles într-un cort timp de 8 săptămâni,
acaparând atenția întregii națiuni americane. A început să predice Evanghelia într-un cort,
instalat într-o parcare, iar evenimentul a fost mediat în revistele naționale. Revista Newsweek l-a
numit „Cel mai mare evanghe- list din istoria Americii” (1 mai, 1950).

Vestește Evanghelia și președinților

La vârsta de 31 de ani, pe 14 iulie 1950, Graham a avut prima întâlnire de jumătate de oră la Casa
Albă cu președintele ame- ricii Harry Truman (al 33-lea președinte al Americii). Fiul fermie- rului
de vaci ajunge să fie cunoscut în întreaga Americă și să fie numit „pastorul președinților”.
În 1950 se naște a treia fată, Ruth. De asemenea, în acest an a fondat Asociația Evanghelică Billy
Graham (prescurtat BGEA), o organizație nonprofit cu sediul în Minneapolis, Minnesota. Or-
ganizația BGEA a început să difuzeze predicile sale prin radio, odată pe săptămână având o
emisiune numită „Ora de decizie”. Mai târziu, în iunie 1951 și-a lansat și un program de
televiziune cu același nume.
Dumnezeu i-a binecuvântat pe soții Graham cu cinci copii: trei fete, Gigi(n. 1945), Anne (n. 1948),
Ruth (n. 1950) și doi băieți, Franklin (n. 1952) și Ned (n. 1958).
În anul 1953 publică prima sa carte „Pacea cu Dumnezeu” în care include trei secțiuni: problema
(evaluarea situației), soluția (la problemele păcatului) și consecințele (a credinței creștine și a
puterii spirituale).

Organizează evanghelizări

La 22 mai 1954 a predicat pe stadionul Wembley din Londra, seară de seară, timp de șase
săptămâni. Predica Evanghe- lia și invita oamenii să vină în față pe fond muzical. La fiecare
evanghelizare cântarea preferată a lui Billy era: „Așa cum sunt la Tine vin, Putere n-am Tu fii
sprijin …”. Solistul George Beverly Shea era de nelipsit la fiecare cruciadă, cântând înaintea
mesa- jului. Billy Graham nu-și alegea niciodată unde să fie organizate evanghelizările. Primea
foarte multe scrisori (invitații) de la bise- rici, iar echipa lui de slujire se organiza cu
aproape doi ani de zile înainte. Alegeau orașul, locul de desfășurare și adunau fondurile necesare
organizării acelui eveniment. Echipa de slujire cum o numea el, lucra cu mii de voluntari, formau
coruri, pregăteau consilieri care să ajute persoanele care îl primeau pe Domnul Isus ca mântuitor
să se înroleze în biserica locală.
În 1955 l-a invitat pe Martin Luther King Jn. la New York și au
predicat seară de seară timp de 16 săptămâni, având loc cea mai
mare trezire spirituală din America, unde 2,3 milioane de oame- ni au venit să-i asculte.
În 1956, a fondat revista Christianity Today împreună cu cole- gul și prietenul său Carl Henry, o
publicație evanghelică de pres- tigiu în presa americană. A avut numeroase emisiuni la radio,
televiziune și a scris multe articole în ziarele americane.
În mai 1957, Graham s-a întâlnit cu președintele Americii de atunci, Dwight Eisenhower, la
Washington, la Casa Albă în legătură cu cruciada din New York. În luna iulie a aceluiași an, a
predicat pe stadionul Yankee unde au participat 100 000 de oameni.

Predică în orașul natal și în afara țării

În 1958, timp de cinci săptămâni, Billy Graham se concentre- ază la o campanie de evanghelizare în
orașul său natal Charlotte, Carolina de Nord în sala Colosseum.
În prima jumătate a anului 1959, 15 februarie – 31 mai, îm- preună cu trei evangheliști, Leighton
Ford, Grady Wilson și Jo- seph Blinco, Graham organizează cruciade în Australia și Noua Zeelandă.
Organizația BGEA a fost implicată prin transmiterea mesajelor pe calea televiziunii. Se estima la
vremea respectivă că jumătate din populația Australiei l-a văzut pe Billy Graham predicând.
În 1960, a vizitat Israelul predicând în Grădina Mormântu- lui mesajul învierii. În același an
vizitează Africa, predicând Evanghelia mai apoi și în Elveția și Germania de Vest.
În 7 iulie 1967 pentru prima dată predică într-o țară din blocul comunist, Iugoslavia. Billy Graham
predică pe o ploaie torenți- ală pe stadionul din Zagreb.
Cea mai mare mulțime de oameni care au participat la cru- ciadele de evanghelizare a fost la Seul,
Coreea de Sud, în anul1973, unde pe o pistă de aeroport Yoido Plazza, în ultima seară circa 1,1 milioane de oameni au
ascultat mesajul. În total, au as- cultat 3 milioane de oameni. Echipa de slujire pe care o avea,
se folosea întotdeauna de statisticile folosite în ziarele locale cu privire la numărul de oameni
care se întorceau la Dumnezeu și câți ascultau Cuvântul.
În anul 1981, Graham a avut prima întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea, liderul Bisericii
Catolice, afirmând că sunt frați. Până în anul 2005 când pontiful polonez a murit, s-au întâlnit de
mai multe ori, apreciindu-se reciproc.
În perioada 10-14 mai 1982 este pentru prima dată în URSS, la Moscova, președinte al țări era
Leonid Brejnev. Tot în acest an, predică în Cehoslovacia comunistă.
A organizat conferințe la Amsterdam în anii 1983, 1986 și
2000 în vederea pregătirii de evangheliști care să facă lucrarea de evanghelizare personală.

Billy Graham în România

În anul 1985, în intervalul 7-17 septembrie, Billy Graham a vi- zitat România unde a predicat
Evanghelia în diferite biserici din7 orașe ale țării. Prima destinație a fost Suceava, unde a vizitat Cetatea de Scaun a Sucevei și
mănăstirile Sucevița și Putna con- struite de Ștefan cel Mare. A apreciat picturile pe sticlă și
fațadele acoperite cu picturi vii colorate, reprezentând evenimente din Biblie. Fratele Iosif Țon
mărturisește că a aflat de evanghelizarea lui Billy Graham în România, și știind că în Rusia și
Ungaria nu a avut audiență, a transmis la Europa Liberă itinerariul vizitei la

buletinul de știri. Așa a avut parte România de participare nume-
roasă la auzirea Evangheliei mărturisită de Billy Graham.
Prima dată la 8 septembrie 1985, a predicat în curtea mănăs- tirii din Vorona, județul Botoșani, în
prezența a 30 000 de oame- ni. Apoi la Cluj-Napoca a predicat în Catedrala Romano-Cato- lică,
Sfântul Mihail. Mesajul a fost tradus în limba maghiară și română, dar oamenii care s-au adunat
afară nu au putut asculta mesajul evanghelistului.
După aceea a plecat la Oradea la Biserica Baptistă nr.2 (actu- almente Emanuel) unde localul a fost
arhiplin și curtea bisericii de asemenea o mulțime de persoane (circa 30 000) care au auzit mesajul
Evanghelistului Billy Graham. Apoi la Arad, la biserica Baptistă Speranța unde au participat în jur
de 50 000 de oameni. Biserica, curtea, străzile din jurul bisericii și chiar pe blocurile din
apropiere, erau oameni doritori să asculte mesajul lui Dumne- zeu. Doar Oradea și Arad au avut
parte de transmisia mesajului pentru oamenii din afara localului bisericii.
La Timișoara a predicat în Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, unde s-au adunat mulțimi de oameni în
fața catedralei pentru a asculta mesajul, dar nu au reușit cei care au fost afară deoarece li s-a
tăiat transmisia. Credincioșii de afară s-au unit într-un cor și au început să cânte cântări de la
biserică spre slava Domnului, îmi amintesc de cântarea „sfârșitul veacului trăim”, a fost prima
scânteie de libertate a timișorenilor să poată cânta în centrul Timișoarei. Radioul și televiziunea
românească nu spuneau ni- mic despre evanghelizarea lui Billy Graham, doar vocea pastoru- lui Iosif
Țon de la Europa Liberă se auzea.
Apoi a urmat Sibiu, la Catedrala Ortodoxă, unde predică din Luca 19:10. Într-o Catedrală plină la
maxim, Billy predică despre Isus care a venit să mântuiască. Ultimul oraș pe care îl vizitează este
București unde predică la Biserica Penticostală Filadelfia, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul
Iosif” și Templu Coral Ev- reiesc.
Într-o Românie îndoctrinată jumătate de secol de ateism, prezența Evanghelistului Billy Graham în
țara noastră a fost o adevărată oază de har ceresc, încă o dovadă că Dumnezeu ne iubește cu
adevărat.
La 15 octombrie 1989, Billy Graham primește o stea incripțio- nată pe trotuarul de la Hollywood
(Walk of Fame).

Neobosit și de neoprit

În anul 1993, la vârsta de 74 de ani predică Evanghelia în Ger- mania, Pro Crist 93, unde Cuvântul
lui Dumnezeu este transmis prin 1 400 de televiziuni în 55 de țări. Predica a fost rostită în limba
engleză și tradusă în 44 de limbi. Și România a avut parte de această transmisie a predicii despre
pocăință, recomandând patru pași: rugați-vă zilnic, citiți Biblia zilnic, spuneți altora și slu-
jește în Biserica ta.
În anul 1995, în duminica Paștelui a fost invitat să predice la Capela privată a reginei Elisabeta
a II-a a Angliei, iar în 2001 a primit titlu de cavaler.
În 1996, Billy și soția sa Ruth au primit medalia de aur a Con- gresului american, cel mai înalt
premiu care se poate oferi unui cetățean aflat în SUA.
La ultima sa evanghelizare în aer liber, cea din New York din anul 2005, timp de trei zile, au fost
implicate 1 400 de biserici locale din oraş, din toate confesiunile. În acest an și după acest
eveniment se retrage din activitatea publică din motive de sănătate.
În anul 2007, soția lui, Ruth moare şi este înmormântată în
Grădina Bibliotecii Billy Graham.
La 25 aprilie 2010, fostul președinte Barack Obama l-a vizitat pe pastorul Graham la domiciliul său
din Montreat, Carolina de Nord, un semn de respect. În timp ce Obama era președintele Americii,
Billy Graham i-a cerut personal să nu permită căsători- ile de același sex, dar nu a fost ascultat.
A fost publicată în 2015 ultima sa carte, „Unde sunt?”. A scris
31 de cărți, fiind activ în calitate de autor, iar majoritatea sunt traduse în mai multe limbi.

Sfârșitul marelui evanghelist

La 21 februarie 2018, se stinge din viață evanghelistul Bil- ly Graham. Trupul neînsuflețit a fost
depus pentru două zile la Casa Albă în Capitoliu, Washington. Președintele actual al Ame- ricii,
Donald Trump, a afirmat pe Twitter: „Marele Billy Graham este mort. Nu a fost nimeni ca el! El va
fi regretat de creștini și de toate religiile. Un om foarte special”. Fostul președinte Ba- rack
Obama a declarat despre Graham că „acesta a fost un ghid pentru milioane de americani”. La
înmormântarea lui, au par- ticipat 2300 de persoane pe bază de invitație, singurul român care a
participat este Ionel Tuțac, secretarul Uniunii Baptiste din România. Înmormântarea a avut loc
într-un cort mare alb, numit„catedrala de pânză”, iar trupul neînsuflețit a fost pus alături de soția lui în Grădina
Bibliotecii din Montreat, Carolina de Nord.

O viață dedicată slujirii

În concluzie, Billy Graham a fost folosit de Dumnezeu într-un mod deosebit, în special pentru
evanghelizarea lumii. A călăto- rit foarte mult pentru a răspândi Evanghelia spunând: „treaba mea
este să proclam mesajul, însă este treaba Duhului Sfânt să facă lucrarea”. Billy Graham a fost
vocea lui Dumnezeu în ultimul secol. Unde predica Evanghelia lui Hristos, viețile oamenilor se
schimbau, iar moralitatea creștină creștea. A atins de asemenea milioane de oameni prin radio,
televiziune, video, film, internet și 31 de cărți scrise.
Billy Graham, a fost un erou al credinței, chemat de Dumne- zeu și înzestrat cu un curaj și o
putere supranaturală să se îm- potrivească necredinței și să poarte torța adevărului timp de 80 de
ani de slujire în întreaga lume. Se estimează că, aproxima- tiv două milioane de oameni au fost
conduși să-l cunoască pe Hristos în urma predicilor sale. Inclusiv mesajele transmise cu ocazia
trecerii lui la Domnul au avut un ecou puternic în lungul şi latul pământului, cum cred că nu s-a
mai întâmplat la cineva până acum.
Acest slujitor a avut o mărturie extrem de motivatoare, un impact inegalabil, dar şi o dorință
sfântă, ca fiecare din noi să facem lucrarea Împărăției cu toată credincioșia, şi chiar cu acest
deziderat şi tu poți fi un glas al marelui Stăpân. Dacă lecturezi aceste rânduri, sper că te-am
motivat la o slujire devotată pentru Dumnezeu.

 

Ghiță Bujdei