„…învățați de la Mine căci eu sunt blând și smerit cu inima…”

De ce chipul lui Hristos nu mai este văzut în frați? De ce chipul lui Hristos nu mai este văzut în mine?
Este interesant momentul în care stai și îți privești chipul în oglindă, obiectul care te luminează cu privire la orice imperfecțiune din punct de vedere fizic prezentă pe chipul tău: fire aproape invizibile de praf, o micuță scamă, păr nepieptănat și o șuviță rebelă, poate o pană care și-a făcut loc prin lenjeria de pat, și multe altele ce nu fac bine unui exterior îngrijit…

Nu știu câți dintre noi în moment de criză (mânie) reușim să ne privim chipul distorsionat de obiectul mai sus menționat și să nu exclamăm: Ah! Ce urâțenie!… Chipul nostru este cel reflectat! …chip ce de această dată folosește un pachet energetic NU din categoria A++; mai exact ca să rămâneți pe aceeași lungime de undă cu mine o scurtă explicație: în cazul mâniei se consumă o cantitate extraordinar de mare de energie prin punerea în mișcare a celor mai multe grupe de mușchi bucalo-faciali; în schimb pentru a arăta BLÂNDEȚEA, prin zâmbet, efortul depus de mușchi este extrem redus, cât și mulțimea mușchilor ce se pun în mișcare.

Ci haideți să privim spre oglinda sufletului spre a ne înfrumuseța și a economisi în această perioadă de criză, pentru binele întregii noastre ființe.
Matei 5:5 „Ferice de cei blânzi…”
Îmi doresc să am fericirea, să aveți fericirea, astfel aș vrea să trecem direct la subiectul nostru și să vedem de fapt una dintre sursele mult căutatei fericiri care este BLÂNDEȚEA.

Te-ai gândit vreodată la transformările produse în ultima vreme în ființa umană la nivelul sentimentelor, trăirilor, cugetărilor, sau chiar a caracterului prin simplul fapt că pretențiile noastre au început să crească și cu greu mai reușim, din volumul mare de pretenții să scoatem la suprafață omul ascuns al inimii, cel incoruptibil, și din când în când să mai tragă o gură de aer pentru a supraviețui… atenție la 1 Petru 3:4… foarte prețios ochilor lui Dumnezeu… Ce să facem? Sfințiți pe Hristos în inimile voastre prieteni dragi și oricine vă va cere socoteală de neprihănirea din voi o va vedea prin BLÂNDEȚE.

„…învățați de la Mine” spunea Domnul Isus: „căci eu sunt blând și smerit cu inima…” Cum să nu învățăm de la El, când privești la Hristos, la faptul că El a luat crucea pentru noi cei păcătoși să ne învețe adevărata viață de credință și în urma suferințelor să vadă fericit, o sămânță de urmași care blânzi și smeriți să calce pe urmele pașilor Săi? Cum să nu înveți de la Isus?

Și totuși crucea este lăsată de-o parte, ne ocupăm de alții care își fac semnul crucii în loc să ne purtăm crucea, să ne asemănăm cu Domnul nostru în trăirea smereniei și a BLÂNDEȚII. Ce să facem? Nu tăia din cruce, nu trăi în gelozia umplută cu pelin a acestor vremuri de sfârșit, nu schimba crucea, trăiește în înțelepciunea care vine de la Dumnezeu; învățând de la Hristos te înțelepțești! Citește Iacov 3:17 să-ți descoperi adevărata față, să vezi dacă este modelată sau nu după modelul divin!

Când a intrat Domnul Isus în Ierusalim, a intrat pentru împlinirea profețiilor cu privire la EL, dar a intrat ca Împărat (Matei 21:5), a intrat însă să aducă pacea în Ierusalim. O! de-ai fi cunoscut tu astăzi pe cel care intră, blând și călare pe un măgăruș, cel care ar fi putut să-ți dea pacea, cel care nu aduce război, certuri, zavistii, neînțelegeri ci își arată BLÂNDEȚEA. Și de unde vedem această virtute la Dumnezeu? Din pacea pe care o revărsă peste credincioși. Ce să facem? Lasă pe Duhul Sfânt să-ți înnobileze ființa cu roada sa, pacea și blândețea cerută tuturor celor credincioși. Cuvinte simple cunoscute dar care trebuie trăite: Lăsați Duhul Sfânt să lucreze!
Și totuși am o întrebare dificilă în mintea mea, eu, tânăr lipsit de experiența vieții, reprezentant al unei generații post-comuniste, o generație care și-a trăit cea mai mare parte din viață în această țară blândă din punct de vedere al neutralității în caz de război, o întrebare pentru toți cei care citesc acest articol și mă pot ajuta cu problema aceasta: de ce această virtute este tot mai rară în zilele noastre?
De ce chipul lui Hristos nu mai este văzut în frați? De ce chipul lui Hristos nu mai este văzut în mine?

Cei curajoși să răspundă la ultima întrebare dacă reușesc să înțeleagă sensul pronumelui personal… și împreună să căutăm să fim blânzi…

Ce este blândețea? Absența pretențiilor, purtarea crucii în fiecare zi (asemănarea cu Hristos) și revărsarea păcii lui Hristos asupra celor din jurul tău, care trebuie să clocotească în omul ascuns.

Îmi doresc să „moștenesc pământul” orice ar însemna această expresie: țara promisă de Dumnezeu lui Israel, sau să fie locul în care locuim, ori cerul nou și pământul nou pe care Dumnezeu îl va crea, toate promisiunile pregătite de Dumnezeu Tatăl, prin Hristos pentru noi, o viață din belșug aici jos pe pământ – chiar dacă voi trece și prin suferințe – încoronată cu o viață veșnică la dreapta lui Dumnezeu. Îmi doresc. Dar pentru aceasta trebuie să trăiesc blând. Nu îți dorești și tu?

Adrian Gavriș