Binecuvântarea nu este doar o „cuvântare de bine“ a vreunui om anume, ci își are originea în Dumnezeu. Acest concept îl întâlnim chiar în prima carte a Bibliei, în Geneza, cand Iacov nu a plecat din fața lui Dumnezeu până nu L-a binecuvântat. Tot așa trebuie să ne dorim și noi binecuvântarea Domnului în viața noastră.
Binecuvântarea vine și rămâne însă în viața omului cu anumite condiții, și anume trăirea după voia Lui. Dumnezeu a spus cu privire la Avraam: „Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului …“. Din Vechiul Testament știm că Domnul s-a mâniat de foarte multe ori pe păcatul fiilor lui Israel, însă mai apoi tot de atâtea ori le-a promis binecuvântare dacă ei erau dispuși să se întoarcă din toată inima la El. De multe ori suntem și noi ca poporul Israel și așteptăm binecuvântare, însă uităm să rămânem în ascultare de El.
Odată ce suntem binecuvântați de Domnul, putem la rândul nostru să devenim o binecuvântare pentru cei din jur. Dacă suntem călăuziți de Duhul Sfânt, cuvintele de binecuvântare rostite asupra altora vor avea cu adevărat putere. Iar dincolo de ceea ce putem rosti prin cuvinte, putem alege să trăim în așa fel încât cei pe care îi întâlnim în viața noastră să poată spune că prin noi s-au simțit binecuvântați de Dumnezeu. Domnul să ne ajute!
Beniamin Vlăduț