Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea  nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu† L-am băgat în seamă.
Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Isaia 53:1-7

Întruparea Lui Isus Hristos este una dintre cele mai mari minuni pe care Dumnezeu le-a făcut. Doar unii oameni au avut șansa de a-L privi în ochi pe Creator (mulți au dorit să vadă măcar una din zilele Fiului omului și nu au văzut, să audă lucrurile pe care El le-a rostit și nu le-au auzit).

Dumnezeul cel infinit, nevăzut, care dă viață tuturor lucrurilor, dincolo de limitele cunoașterii, singurul care are nemurirea, s-a apropiat de om în chip de om și Dumnezeu după 4000 de ani de istorie.

Nu știm cum, să fi om, dar și Dumnezeu în același timp; să fi în cer, dar și pe pământ (Ioan 3:13); să ai toate drepturile, dar totuși să nu te folosești de ele; să ai autoritate, dar să nu te folosești de ea prin forță militară; să renunți la anumite prerogative, dar să susții creația. Parcă prea de tot pentru noi, dar credem. Omul în înțelepciunea lui nu putea naște un asemenea plan, parcă toate au fost de neînțeles. Isus a spus la un moment dat: “Un ceas n-ai fost în stare să veghezi Simone?”(Marcu 14:37). Avea nevoie Isus sau Dumnezeu de rugăciunea noastră? Nu! A vorbit cu ei așa ca să vedem noi azi că omul nu a putut da indicații și nu a contribuit cu absolut nimic la veșnicia Lui. Toate au fost create prin Isus Hristos și toate există și nu numai că există, toate continuă să ia ființă.

Marele eveniment al nașterii Mântuitorului a fost bine fixat, bine stabilit, bine precizat, bine gândit și plănuit, așa că la sfârșitul veacurilor, acum 2000 de ani, Isus Hristos se naște în mod supranatural prin fecioara Maria. Evreii s-au lovit de piatra de poticnire, de piatra din capul unghiului în care toată clădirea stă bine închegată.

Nașterea Domnului e un fapt însemnat, istoric și de însemnătate globală. Ce înseamnă aceasta pentru lume?

O bârfă? – un prilej de film, o beție grozavă, o chitară electrică, o vizită în familie, un parchet nou, un lac de unghii, un purcel gras, o cină romantică, un tatuaj cu un brad de crăciun, o nouă cucerire, o pereche de blugi ruptă, un tractor nou, o pereche de boi, o găină de rasă, un bebe de pluș, un program în limba latină?

Oamenii au ajuns la saturație și parcă nu mai știu ce să facă! Dar noi, care suntem pe calea mântuirii, înțelegem: o împărăție fără sfârșit, Dumnezeu este cu noi, bucurie, veselie, lumina cea de toate zilele, adevărata comoară a existenței terestre, faptul de a exista veșnic, iubirea Mântuitorului!

Dumnezeu locuiește într-o lumină – spune apostolul – de care nu poți să te apropii. Cine L-a văzut pe Isus L-a văzut pe Tatăl. Unica și ultima soluție a fost acest copilaș prin care lumea a fost făcută.

Dumnezeu a făcut un lucru nou în univers, singurul care rămăsese nefăcut. Toate le-a creat perfect, dar a trăi condiția noastră umană a fost ceva nou pentru El. Dumnezeu nu se putea altfel apropia de om, decât prin întrupare.

Cine crede în Isus, în cuvântul Lui, îl vede pe Tatăl, pe Dumnezeul cel transcendent.
Când ne aducem aminte de acest copilaș născut în iesle vedem iubirea nemărginită a Lui Dumnezeu, dar după ea urmează dreptatea, care nu se vede încă, nici nu se simte. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!

 

Mihai Pop