„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”

 

Se apropie sărbătoarea învierii Domnului pe care atât de mulți o așteptă, dar prea puțini realizează cu adevărat ce semnificație are. Unii se gândesc la zile libere, mâncare bună, alții pe de altă parte s-au prea obișnuit cu aceleași practici dar pentru adevărații credincioși ea e sărbătoarea sărbătorilor adică cea mai importantă sărbătoare a anului și totodată cea mai veche sărbătoare creștină. Pentru credincioșii autentici sărbătoarea învierii Domnului amintește câteva aspecte importante:
1Cu ocazia sărbătorii învierii Domnului ne amintim de dragostea lui Dumnezeu față de omenire.
Versetul cel mai cunoscut al Bibliei spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Doctorul Luca surprinde una din rugăciunile Domnului „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.”( Luca 22:42 -43). În acel pahar erau păcatele întregii lumi. Domnul a acceptat aceasta de dragul nostru. Isus a luat asupra lui blestemul păcatului și păcatul sub orice formă. El a luat acel pahar pentru că ne-a iubit și a vrut ca noi să trăim prin El. Dragostea se arată și în cuvintele de pe cruce când Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34).
Prin învierea Domnului s-a încheiat procesul de răscumpărare „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19). „Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apoc. 5:9-10).

2Cu ocazia sărbătorii învierii Domnului ne amintim de răutatea omenirii de atunci.
De violența oamenilor vremii de atunci a avut parte și Domnul vieții. „La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus şi a zis: «Aşa răspunzi marelui preot?»” (Ioan 18:22). Apostolul Petru fiind martor la acele evenimente scrie mai târziu în 1 Petru 2:23 „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” În faţa acuzațiilor false aduse în timpu procesului, El s-a comportat cu hotărâre și demnitate. „Pilat le-a zis pentru a treia oară: «Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.» Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit” (Luca 23:22-23). Și soldații erau nedrepți cu El. „Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?” Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.” (Luca 22:63-65). Oamenii aceștia erau dintre neamuri dar și dintre israeliții la care venise și care totuși nu L-au primit. Pe dealul Căpățânii, Domnul Isus este răstignit între doi tâlhari, între doi făcători de rele, și aceasta fiind o batjocură, dar trebuia să se împlinească profețiile.
3Cu ocazia sărbătorii învierii Domnului ne amintim de suferințele Lui.
„Când au ajuns la locul, numit «Căpăţâna» L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga” (Luca 23:33). Evenimentele petrecute înaintea învierii Domnului, agonia spirituală din Grădina Ghetsimani, trădarea lui Iuda, lepădarea lui Petru, judecarea nedreaptă, batjocorile și răstignirea — toate au fost suferințe cumplite pentru Fiul lui Dumnezeu. Dar El a mers de bună voie pe drumul către Golgota. Crucificarea a fost apogeul suferințelor. „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Fil. 2:8). Isus a luat vina noastră asupra Sa, ca prin jertfa Lui noi să avem parte de mântuire și să ne putem numi copiii Lui. Domnul a plătit atunci ca astăzi credincioșii să trăiască în pocăință și curăție, iar dacă au păcătuit să le pară rău, să recunoască, să mărturisească și să nu mai facă, cerând iertare lui Dumnezeu. Petru s-a pocăit și a fost reabilitat, Iuda nu s-a pocăit ci s-a spânzurat. Fără pocăință, necredința și împietrirea ne vor cuprinde inima și ne vor duce la moarte.
4Cu ocazia sărbătorii învierii Domnului ne amintim de puterea lui Dumnezeu.
Învierea a dovedit biruința lui Dumnezeu asupra diavolului, păcatului și a morții. „Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea” (1 Cor. 15:54-56). Evenimentele petrecute în momentul glorios al învierii Domnului arată manifestarea puterii lui Dumnezeu: „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi” (Matei 28:2-4). Noi credem că Dumnezeu își va dovedi puterea prin biruința totală asupra morții „Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea” (1 Cor. 15:26).
5Cu ocazia sărbătorii învierii Domnului ne reîmprospătăm nădejdea învierii pentru viață veșnică.
„Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos” (1 Cor. 15:22-23). Viața pe pământ este scurtă, plină de necazuri și încercări. Trăind fără Dumnezeu se pierde și viața aceasta și cea viitoare. Dar trăind cu Dumnezeu aici pe pământ avem parte de binecuvântări dar și de viață veșnică împreună cu Domnul. „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Fil. 3:20-21). Învierea Domnului este dovedită și această lucrare întărește nădejdea și credința noastră. „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră” (1 Cor. 15:14).
Acum trăim perioada sfârșitului dinaintea reveniri în glorie, pe norii cerului a Mântuitorului nostru. Vă doresc o sărbătoare fericită cu Domnul Isus. Hristos a înviat, Hristos s-a înălțat și noi îl așteptăm să revină.

 

Ioan Varadin