Una din caracteristicile cele mai impregnante ale societății
de astăzi e conflictul între părinți și copii, așa numitul conflict dintre
generații. În 2 Timotei 3:1 Scriptura arată clar că neascultarea de
părinți, obrăznicia, îngâmfarea, etc. vor predomina în vremurile din
urmă.
În multe familii, chiar și dintre copiii credincioși, aceștia
ajung din ce în ce mai răzvrătiți și porniți împotriva părinților.
Există 4 simptome ale răzvrătirii:
1. Primul simptom este riposta. Începe cu surzenie, nu mai
ascultă ce îi spui. Apoi începe să riposteze prin întrebări de
felul: de ce eu, de ce așa, de ce mă comanzi, de ce îmi spui.
2. Al doilea simptom este lipsa de respect. Încep să apară certuri
în care ajung să fie folosite cuvinte grele și jignitoare.
3. Al treilea simptom este înstrăinarea de părinți. Copilul ajunge
străin în propria casă. Nu mai spune unde merge, ce face, care
îi sunt prietenii. Lumea lui sau a ei e computerul, smartphoneul
și prietenii. Această înstrăinare de părinți aduce cu sine și
înstrăinarea de Dumnezeu. Nu mai vrea să meargă
la adunare, nu mai vrea să audă de Dumnezeu, de
pocăință, de credință.
4. Plecarea de acasă: își face bagajele și pleacă.
Multe din cauzele răzvrătirii sunt produse ale
societății de astăzi. Societatea de astăzi ne învață că cel
mai important lucru în viață e să te încrezi în tine, să fii
independent și să trăiești în plăcerile vieții. Toate aceste
valori sunt contrare Scripturii. Un rol important în răzvrătirea
copiilor s-ar putea să aibă și părinții. Unii părinți sunt prea
severi, nu știu decât porunci, ordine și regim de armată.
Copilul abia așteaptă să crească și să fugă de astfel de
dictatură. Alți părinți sunt prea îngăduitori. Copiii îi văd slabi,
îi disprețuiesc și se răzvrătesc. De multe ori în spatele
răzvrătirii se ascund trei lucruri:
1) Lipsa relației cu părinții, impunerea de reguli fără
relații adevărate, situații în care tatăl spune mamei: ”du-te și
spune tu”, iar mama zice: ”spune tu că tu ești tată.”

2) Încercarea de a fi băgați în seamă. În 2 Samuel
14 vedem cum Absalom, bărbat căsătorit și cu 3 copii, dă foc
câmpului lui Ioab pentru a-i atrage atenția tatălui lui, împăratul,
care nu vrea să îl vadă. Numai în acest fel reușește să ajungă
în fața tatălui.
3) Nevoia de cooperare; când copiilor li se impun
lucruri fără să fie întrebați, fără să li se ceară părerea. În Luca
2:42, lui Isus, deși are doar 12 ani, i se lasă o anumită libertate.
Părinții lui îl pierd, și deși sunt îngrijorați, îl caută, dar nu urlă,
nici nu se mânie.
Consecințele răzvrătirii:
1) E iadul pe pământ. Casa, care ar trebui să fie o oază de pace
și armonie, se transformă în iad, ceartă, jigniri, etc.
2) Multe boli apar din cauza certurilor, a jignirilor și a stresului
din casă.
3) Moartea spirituală. Copiii trăiesc în lume și nu vor să mai
audă de Dumnezeu, iar părinții sunt dezamăgiți de Dumnezeu,
de faptul că i-a lăsat să treacă pe acolo.
Cum se vindecă boala răzvrătirii?
Există o promisiune frumoasă în Maleahi 4:6, și
anume că Dumnezeu va întoarce inima părinților spre copii și
inima copiilor spre părinții lor.
E nevoie de 4 lucruri care duc la vindecarea răzvrătirii
copiilor:
1. E nevoie să ne facem timp pentru ei. Ne scuzăm și ne
motivăm că lucrăm pentru copiii noștri, și lucrăm ore
suplimentare și adunăm bani pentru ei. Mai mult decât de
banii noștri, copiii au nevoie să le dedicăm din timpul nostru.
Copilul socotește că ții la el după timpul pe care i-l acorzi.
Uităm faptul că mai important decât slujbele noastre în
biserică e familia noastră.
2. Copiii noștri au nevoie de modele, iar acestea trebuie să fim
noi, părinții. Foarte mulți copii răzvrătiți condamnă fățărnicia
părinților. Sfânt în biserică și tigru acasă: îl trimiți la biserică,
iar tu ca părinte rămâi să te uiți la meci. Aici se include și
vorbirea de rău în familie a fraților, surorilor, lucrătorilor, lucru
care îl va face pe copil să se întrebe: de ce să merg acolo?
3. Stabilirea unor limite clare. Foarte mulți copii sunt răzvrătiți
din cauza faptului că nu își cunosc limitele, ce au voie și ce
nu. Stabilirea unor limite clare le conferă siguranță: „Asta
aștept de la tine, la ora asta să vii acasă, așa aștept să arate
camera…” Încălcarea acestor limite atrage consecințe care
trebuie stabilite dinainte, iar respectarea lor trebuie să fie
însoțită de cuvinte călduroase de apreciere și încurajări.
4. Altarul în familie nu are voie să lipsească: rugăciunea, citirea
Scripturii, dar mai ales implicarea lui Dumnezeu în toate
domeniile vieții. „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi,
să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să
vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie,
când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de
aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi.
Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.” Deut. 6:6-9
În Luca 15:11, în pilda fiului risipitor, tatăl își primește cu
brațele deschise un fiu obraznic răzvrătit care a plecat de acasă
și a cheltuit averea. Să ne rugăm ca Domnul Îndurării să facă în
așa fel, ca fiicele și fiii risipitori să își vină în fire și să se întoarcă
acasă, și Domnul Să întoarcă inima părinților către copii și inima
copiilor către părinți!
Daniel Lucuța