Se vorbește mult despre conflictul care există între generații, cu toate că unii se întreabă dacă acesta chiar există. Știm cu toții că există și îl simțim fiecare dintre noi, mai ales când copiii noștri ajung în starea de pubertate. Cei ce afirmă că nu există niciun conflict între generații, ori nu au trecut prin perioada critică a adolescenței, ori nu au copii, ori trăiesc complet absenți de ceea ce se întâmplă în lume. Noi creștinii ne întrebăm adesea: cine este de vină pentru acest conflict așa de vizibil în special în familie, dar și în general în societate? De ce se intensifică tot mai mult cu fiecare generație ce vine?

Originea conflictului

Indiferent de țară, epocă, cultură sau educație, conflicte între generații au existat dintotdeauna. Unul dintre motivele cele mai frecvent menționate este faptul că tinerii sunt din ce în ce mai dezorientați și în același timp neînțeleși. În acest context avem pe de o parte capacitatea intelectuală și determinarea tinerilor de a asculta, iar pe de altă parte strădania părinților de a găsi tot felul de soluții, uneori soldate cu succes, dar de multe ori fără. Iar aceasta nu ține neapărat de pregătirea profesională sau de capacitățile financiare ale părinților. Dimpotrivă, există multe cazuri în care cu cât părinții sunt mai preocupați de carieră și de asigurarea bunurilor financiare, cu atât reușesc mai puțin să le acorde timp copiilor, aceștia din urmă fiind mai predispuși la pericolele vieții, unul dintre multele exemple fiind și consumul de droguri. O altă cauză care poate conduce la acest conflict între generații sunt certurile și neînțelegerile dintre părinți, care îi afectează și îi îndepărtează pe copii, și îi fac să se simtă singuri și neglijați. Pe lângă problema nesupravegherii și a neglijării mai este și punerea la dispoziție a tehnologiei și a internetului fără nicio restricție, acestea devenind în cele din urmă o sursă de păcătuire, și reprezentând o problemă la nivelul tuturor claselor sociale.

Perioada adolescenței

Printre soluțiile pe care părinții încearcă cel mai des să le aplice este comunicarea înțeleaptă. Și deși uneori aceasta dă rezultate, de multe ori se dovedește a fi inutilă și se ajunge la implicarea unui psiholog. În momentul în care tinerii nu mai acceptă să comunice sau să asculte de ceea ce îi sfătuiesc părinții, atunci începe conflictul. Prietenii încep să fie mai importanți decât părinții, la fel și sfaturile lor, indiferent de urmări. Vârsta adolescenței este o perioadă care favorizează acest conflict, deoarece la vârsta aceasta adolescenții pun mult accent pe aventura de moment, spiritul de gașcă, nevoia de acceptare într-un grup și de conformare la ceea ce se impune de către cei mai “șmecheri”. Aceasta se întâmplă frecvent și în familiile credincioase, ceea ce îi pune pe părinți pe gânduri, întrebându-se unde au greșit. Unii consideră că au greșit venind în occident, și regretă că nu au rămas în România, crezând că lucrurile ar fi stat altfel. Nu se știe niciodată dacă ar fi fost mai bine sau mai rău, însă cert e că perioada adolescenței este una dificilă pentru familiile de peste tot.
Perioada adolescenței este grea atât pentru copii cât și pentru părinți. Părinții ar vrea să clădească mai departe pe bazele puse în copilărie, iar adolescenții sunt în perioada în care sunt receptivi la tot felul de valori noi, unele chiar egocentrice, și dezvoltă ambiții personale care nu coincid cu valorile creștine. În perioada aceasta adolescenții încep să iasă tot mai mult în societate, să cunoască oameni noi, să descopere tot felul de lucruri care îi fascinează, pe care până atunci nu le-au remarcat, încep să facă deosebirea dintre ei și ceilalți adolescenți de vârsta lor și le apar în minte tot felul de întrebări la care caută un răspuns plauzibil lor. Ei încep să-și formeze principii de viață proprii, să-și aleagă modele de urmat, deși mintea lor este încă neprelucrată. Din aceste motive ei trebuie să fie supravegheați atent, abordați și sfătuiți înspre bine.

Căutăm alternative

Din păcate adolescenții tind să asculte mai degrabă de învățăturile contradictorii celor primite de la părinți și biserică, deoarece acestea provin de la oameni aparent mai informați, ei nefăcând diferența între înțelepciunea înșelătoare a lumii și cea a copiilor lui Dumnezeu. Chiar nu cu mult timp în urmă un părinte mi-a relatat cazul fiicei lui, care a avut o discuție cu psihologul școlii. Acesta o îndemna la o viață libertină, să iasă din tiparele învățăturilor de acasă și din biserică.
Așadar cine e de vină pentru aceste conflicte? E Dumnezeu de vină? Se schimbă El de la o generație la alta? Este cuvântul Lui altfel înțeles de noua generație? Nu, Dumnezeu nu este schimbător, El a fost același și va rămâne același cât va supraviețui lumea. Cuvântul Lui de-asemenea rămâne același neschimbat, cuvântul existent într-o generație nu dispare odată cu generația respectivă, și noua generație nu se naște cu un alt cuvânt.
Vinovată este lumea, omul și acceptarea păcatului în viața lui, și aceasta se întâmplă cu fiecare generație ce se perindă pe pământ.

Vă sfătuiesc!

Tineri dragi, pentru această mântuire la care părinții voștri, chiar dacă par înapoiați, se luptă să o aveți și voi, s-a plătit un mare preț, și anume viața Fiului lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru păcatele tuturor generațiilor de oameni, oricâte vor fi, odată pentru totdeauna. El nu moare pentru fiecare generație separat, și nu ar trebui să existe niciun conflict în această privință și a Cuvântului scris.
Promisiunile lui Dumnezeu nu au fost numai pentru primii creștini, El nu face promisiuni pentru fiecare generație în parte, ci promisiunile Lui sunt valabile pentru generațiile din toate timpurile.
Tineri dragi, indiferent care sunt învățăturile primite de la diferite persoane care neagă existența lui Dumnezeu, și indiferent unde au loc, la școală, la muncă sau în orice altă conjunctură din societate, promisiunile Lui sunt valabile și pentru voi azi!

Doru Sătmărean