Curajul este definit de dicționarul
limbii române ca fiind „forța morală de
a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și
dificultățile de orice fel,… tărie de caracter
sau pasiunea pentru a întreprinde ceva”.
Fiecare dintre noi avem nevoie de curaj. El
există în interiorul nostru încă din vremea
copilăriei, dar descurajați de anumite norme
și reguli îl pierdem. De multe ori acțiunile
ne sunt dictate de dorința de a fi pe placul
altora și nu de un scop anume. La fiecare
pas ne uităm să vedem ce zic alții despre
noi, dacă ne aprobă acțiunile noastre sau
le critică. Dumnezeu vrea să îndrăznim să
umblăm cu El, indiferent de reacția sau
atitudinea oamenilor din jurul nostru.
Curajul ne dă îndrăzneală
Ne credem de multe ori foarte
curajoși, dar în unele momente din viață
ne e teamă că nu vom reuși. Curajul uneori
ne poate crea probleme, dar „într-o situație
disperată, numai curajul și inteligența te mai
pot ajuta”, spunea odată Jean Piaget.
Este o surpriză să vedem pe
niște femei care se duc la mormânt,
văd mormântul gol și se întorc să dea
de știre lui Petru și Ioan: „…Au luat
pe Domnul din mormânt, și nu știu
unde L-au pus” (Ioan 20:2). Ne-am fi
așteptat ca ucenicii să alerge primii
la mormânt și nu femeile. Putem
observa că primul martor la înviere
este o femeie, iar păstorii sunt primii
care află despre nașterea Domnului
Isus. În Israel, pe vremea Domnului
Isus, păstorii și femeile aveau drepturi
legale limitate. Femeilor le era frică să
vorbească, dar au dat dovadă de mult
curaj, spunându-le ucenicilor mesajul:
mormântul e gol! Suntem tentați să
credem că oamenii curajoși s-au
născut fără frică. În realitate oamenii
curajoși sunt oameni obișnuiți ca
mine și ca tine care au început să-și
înfrunte temerile în loc să fugă de ele.
Prezența Domnului în viața
noastră ne dă curaj
Ca să devenim curajoși avem
nevoie de prezența Domnului în viața
noastră și de credința în Dumnezeu
(Ps. 27:1), să prețuim părtășia cu
ceilalți credincioși în locul de închinare,
să învățăm calea Domnului studiind
Scriptura și să stăruim în rugăciune.
Pentru că Îl caută pe Domnul, omul
curajos știe că Domnul îl primește
chiar dacă toți îl părăsesc, chiar dacă
și părinții îl părăsesc, și își păstrează
inima curată și cinstită rămânând
integru. El nu adoptă stilul de viață
înșelător și mincinos, viclean și
răutăcios al oamenilor care nu cred
în Dumnezeu (Ps. 28:3-5; Ps. 27:12).
Omul curajos își păstrează curăția și
ascultarea de Domnul și este vigilent.
El este împotriva oamenilor ascunși și
înșelători care vestesc pacea, dar sunt
plini de răutate (Ps. 28:3).
Pentru a deveni creștin este
nevoie de mult curaj. Știți de ce?
Trebuie să-ți recunoști păcatele

înaintea lui Dumnezeu. Acesta este un
act de curaj. Suntem obișnuiți să auzim în
mass-media de acte de curaj doar atunci
când un bărbat a fost salvat din flăcări.
Oamenii admiră curajul, dar noi în fiecare
zi luăm decizii care arată dacă suntem
curajoși sau lași. Ieșirea din activitățile
obișnuite ale zilei este o modalitate de a
învăța curajul. Curajul în relații este pe cale
de dispariție în ziua de azi, atât în relația
dintre soț și soție, cât și în relația părințicopii
și chiar relația dintre prieteni.
Nevoia de curaj
Pentru a construi o căsnicie
trainică este nevoie de curaj. Când apare
o problemă ce fac cei mai mulți? Își lasă
problemele nerezolvate și se duc unde
apucă. Își văd de afacerea lor, de cariera
lor, iar căsnicia se distruge din lipsă de
curaj. Haideți să punem problemele pe
masă și să le rezolvăm, fără să fugim de
ele! Să dăm dovadă de curaj înfruntând
toate dificultățile și să luptăm pentru
căsnicia noastră! Opiniile celor din
exteriorul familei pot fi diferite, dar trebuie
să dovedim curaj în a înfrunta orice fel de
dificultăți apărute în căsnicie, păstrând
curăția și ascultarea de Domnul, indiferent
de atitudinea, reacția și opiniile celor din
jurul nostru.
Credința adevărată implică să
ai curajul să pășești cu Dumnezeu la
drum și să asculți de El. Ascultarea
poate deschide un nou drum, un
nou început și te poate face o
binecuvântare pentru casa ta și chiar
pentru generațiile următoare.
Tot de curaj este nevoie și
pentru a crește copiii. De exemplu
Thomas Alva Edison a devenit un
inventator, datorită faptului că mama
lui a avut curajul de a-l încuraja atunci
când a fost exmatriculat din școală,
pregătindu-l singur acasă. Curajul ei a
fost răsplătit prin faptul că într-adevăr
Edison a fost considerat fiind un geniu
inventând primul bec cu incadescență,
dulia și soclul cu filet.
Avem nevoie de curaj în relații.
Temelia relațiilor o găsim în Scriptură: e
Dumnezeu. Secretul relațiilor care aduc
satisfacție „are patru piloni: dragostea,
încrederea, respectul și înțelegerea”
ne spune dr. Norman Wright. La nivelul
relațiilor foarte mulți oameni eșuează
datorită fricii. E important să îți fie
frică să minți și să ai mult curaj să
spui adevărul. Viața noastră e plină de
relații. Nu e important să adunăm în
viață averi, ci să avem o relație bună cu
Dumnezeu și cu oamenii.
Curajul este necesar pentru a trăi
o viață de ascultare în Hristos, pentru a
construi relații sănătoase cu partenerul
de viață, cu copiii, cu prietenii, cu toți cei
cu care ne intersectăm în viață. Biblia
spune „Dumnezeu nu ne-a dat un duh
de frică, ci de putere, de dragoste și de
chibzuință” (2 Tim. 1:7). În orice conflict
sau luptă se cere curaj și avem nevoie
de sprijinul Lui.
Fără curaj, te ascunzi!
Isus începe unde oamenii nu au
curajul să înceapă. Toți avem nevoie de
curaj, nu putem sta liniștiți așteptând
să ne caute curajul. Curajul înseamnă
să acționezi în rugăciune la Dumnezeu,
până când frica dispare. Pe de o parte
înfruntarea fricii îți dă curaj, iar pe de altă
parte prezența Domnului îți dă curaj. Fără
curaj, nu trăiești ci te ascunzi. Trebuie ca
tu și eu să căutăm curajul! Trebuie ca tu
și eu să-L căutăm pe Dumnezeu!
Ghiță Bujdei