Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

Biblia ne spune despre Moise că era blând, cel mai blând om de pe fața pământului (Numeri 12:3), iar apostolul Pavel îi scrie lui Timotei că una dintre virtuțile episcopului trebuie să fie blândețea (1 Timotei 3:3), de asemenea în 2 Timotei 2:24 stă scris: „Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți”. Cred cu tărie că existența blândeții în viața slujitorilor creștini este extrem de necesară, și că nu poate să existe reușită în slujire pentru cel căruia îi lipsește blândețea. Care persoană ar mai merge a doua oară să își mărturisească păcatele sau să fie consiliată la un lider care bruschează, sau care își manifestă bădărănia? Prea puțini sau poate chiar nimeni.

Da, trebuie să accentuăm acest adevăr biblic: episcopul, robul Domnului trebuie să fie blând. Dar oare doar acestei categorii de oameni îi cere Dumnezeu să aibă blândețe? Următoarele două versete din Noul Testament ne vor ajuta să înțelegem de la cine mai așteaptă Dumnezeu să fie blânzi, Galateni 5:23 respectiv Filipeni 4:5. Primul verset menționează blândețea ca fiind roada Duhului Sfânt, iar în versetul din epistola scrisă filipenilor, Pavel spune astfel:
„Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”. Iată dar că nu doar păstorilor sau liderilor Bisericii li se cere blândețe ci tuturor creștinilor, tuturor copiilor lui Dumnezeu.
Am stabilit conform Sfintei Scripturi, cine sunt cei care trebuie să fie blânzi, să mergem mai departe și să observăm, tot conform Scripturilor, cum ajungem să dobândim această virtute ce face obiectul articolului nostru. Voi face referire la trei versete.
„…învățați de la Mine, căci Eu sunt blând…” Matei 11:29
Cred că ați recunoscut imediat aceste cuvinte ca aparținând Domnului Isus. El le-a rostit în mijlocul poporului Său, pentru cei din vremea Sa, dar – pentru faptul că se găsesc în Evanghelie – ne sunt și nouă adresate.

Blândețea trebuie deci învățată. Dacă nu învățăm să fim blânzi nu vom deveni niciodată oamenii pe care îi caracterizează blândețea. E necesar să arătăm disponibilitate de a învăța de la Domnul Isus pentru a dobândi virtutea numită blândețe.
Blândețea trebuie să o învățăm de la Fiul lui Dumnezeu. El s-a dat pe Sine ca exemplu de Om blând, iar nouă ne cere să Îi urmăm pilda. A învăța înseamnă într-o primă fază a urmării, a observa ceva, iar în cazul nostru să privim la blândețea Domnului Isus și să ne-o întipărim bine în minte, pentru a putea mai apoi să o manifestăm și noi.
Blândețe înseamnă mult calm, liniște interioară iar în raport cu semenii presupune bunătate, prietenie, îngăduință. Omul blând este cunoscut ca un om pașnic și înțelegător cu cei din jur.
Domnul Isus pe când se afla înaintea lui Ana, socrul marelui preot, este lovit de unul din aprozi. Reacția Domnului în fața acelui aprod, e un real exemplu de blândețe pentru noi. Fiul lui Dumnezeu nu a strigat, nu l-a jignit ci doar i-a pus o întrebare rațională, retorică ce ar fi trebuit să îl pună pe acel aprod îndrăzneț pe gânduri.
Am amintit exemplul de mai sus al Mântuitorului pentru că uneori și noi ne confruntăm cu situații în care suntem blamați, batjocoriți sau luați peste picior (astăzi nu suntem loviți în mod fizic ca Domnul), dar atitudinea pe care trebuie să o avem este aceea pe care a avut-o Isus Hristos.
„Iar tu, om a lui Dumnezeu, […] caută […] blândețea”. 1 Timotei 6:11

Pavel îl numește pe Timotei „om al lui Dumnezeu“ și îi cere să facă două lucruri; în primul rând să fugă de dorința de îmbogățire și de iubirea de bani, iar apoi să caute mai multe virtuți care sunt enumerate, ultima menționată fiind blândețea.
Cine dorește să caute blândețea, mai întâi trebuie să fugă de iubirea de bani. Blândețea nu face casă bună cu dorința de îmbogățire, pentru că cel împins de dorința de a se îmbogăți va cădea „în multe pofte nesăbuite și vătămătoare”(1 Timotei 6:12).

Când face referire la căutarea blândeții, Pavel îi transmite copilului său în credință, Timotei, că trebuie să facă din aceasta un țel, un scop pentru care să fie dispus să investească. Căutarea virtuții numită blândețe, presupune luptă cu tine însuți, pentru a putea trece peste toate obstacolele ce apar în drumul spre împlinirea acestui deziderat. Dacă dorim cu adevărat să fim oameni blânzi, nu ne vom da înapoi de la nimic din ceea ce trebuie întreprins pentru împlinirea aceastui scop; de asemenea nimic nu ne-ar părea prea mult sau prea greu de înfăptuit în vederea atingerii obiectivului propus.
„Astfel, dar […] îmbrăcați-vă […] cu blândețe…” Coloseni 3:12

Nimeni nu a reușit și nici nu va reuși vreodată să se îmbrace în mod fizic cu blândețea. Apostolul neamurilor le vorbea în chip spiritual creștinilor din vremea sa. A fi îmbrăcat cu blândețe înseamnă a avea o atitudine de blândețe față de creația lui Dumnezeu, fie ea cu suflet sau fără (Proverbe 12:10).

Mai jos voi enumera câteva situații în care putem și este imperios necesar să ne facem de cunoscut blândețea. Când ne trezim din pat dimineața, să ne îmbrăcăm cu blândețe, pentru că oriunde ne vom afla vom avea nevoie de ea; peste tot vom întâlni persoane, iar cu unele dintre ele va trebui să relaționăm.

În conviețuirea cu soțul sau soția este foarte important să avem pe noi haina blândeții. Copiii trebuie să-și cunoască părinții ca fiind oameni blânzi.

Ajunși la locul de muncă, înainte de a ne saluta colegii și superiorii, să fim îmbrăcați cu haina blândeții. Dacă avem o întâlnire specială cu cineva în vederea clarificării unor chestiuni, e foarte indicat, să avem deja pe noi această îmbrăcăminte a blândeții. Situațiile critice sau mai puțin critice pot fi depășite atunci când suntem îmbrăcați corespunzător, cu blândețe.

În relaționarea noastră cu cei care ne învață copiii la grădiniță și la școală, cu orice funcționar al statului sau din domeniul privat, se cere să purtăm haina blândeții. Întotdeauna când purtăm o discuție sau avem o anumită conversație, indiferent dacă interlocutorul este sau nu creștin, se impune din partea noastră să avem pe noi haina blândeții.

Să ne ajute Dumnezeu să fim „plini de blândețe față de toți oamenii” (Tit 3:2).

Miti Pop