Evanghelistul Matei ne relatează în capitolul 28 momentul învierii lui Hristos și
ne spune câteva lucruri întâmplate în zorii zilei din dimineața învierii, în prima zi
a săptămânii.
Când oamenii erau cufundați în somn, doar
soldații care erau însărcinați cu paza mormântului
vegheau. Se întâmplă ceva neobișnuit. Dintr-o dată
are loc un mare cutremur de pământ. Văd un înger
al Domnului coborându-se din cer. Prăvălește piatra
de la ușa mormântului și se așază pe ea. Interesant
este că înfățișarea îngerului este descrisă cu lux de
amănunte. De către cine?
Acolo, la acea oră și vreme, erau doar
străjerii romani, deci se înțelege foarte clar că minciunile
ulterioare, spuse după ce primiseră mulți
bani, nu erau altceva decât povești neadevărate,
care aveau rolul să-i scoată din încurcătură pe marii
preoți. Și acum să privim cu atenție la relatările
străjerilor.
01
ÎNFĂȚIȘAREA ÎNGERULUI ERA CA FULGERUL.
02
ÎMBRĂCĂMINTEA ERA ALBĂ CA ZĂPADA.
03
STRĂJERII AU TREMURAT DE FRICĂ ȘI AU
CĂZUT CA MORȚI LA PĂMÂNT.
04
HRISTOS IESE BIRUITOR DIN MORMÂNT.
După acest episod nemaiîntâlnit, după ce își
revin, străjerii dau buzna în cetate la marii preoți și
bătrânii cetății, cărora le relatează întâmplarea, după
care soborul găsește soluția omenească: Vă dăm
mulți bani, spuneți că ucenicii l-au furat în timp ce
dormeați, iar de restul ne ocupăm noi.
Interesant este că în timp ce străjerii erau
la sfat, femeile ajung la mormânt și nu cad jos ca
moarte. Au o oarecare frică, ceea ce era normal, dar
nu tremură ca străjerii. Ci după discuția cu îngerul,
care le arată mormântul gol și le spune că Isus a
înviat plecând de la mormânt, le întâmpină Isus. Femeile
se umplu de o mare bucurie și aleargă să ducă
vestea învierii lui Isus cum nu au alergat niciodată,
spunând la toți: Hristos a înviat!
Rezultă faptul că dușmanii lui Isus, cei care
L-au răstignit și care se credeau mari și tari după
învierea glorioasă a lui Isus, sunt slabi, neputincioși
și plini de frică. În timp ce credincioșii lui Isus sunt
plini de bucurie, de putere și speranță.
Dragii mei, diavolul a încercat încă din
grădina Edenului să distorsioneze adevărul lui
Dumnezeu, dar continuă și astăzi, ca și atunci, să
facă la fel. De aceea toți cei care îl cred sunt plini de
frică, neputincioși și fără speranță, în timp ce acei
care cred în Domnul Isus sunt plini de bucurie, putere,
curaj și de speranță. Noi credem cu tărie că Isus
este Fiul lui Dumnezeu, că a murit ispășind păcatul
nostru și că Dumnezeu L-a înviat din morți fiindcă
a fost găsit neprihănit.
Vă invit cu dragoste să credem cu tărie
în Isus Hristos și învierea Lui. Și dacă Dumnezeu
L-a înviat pe Hristos ne va învia și pe noi pe toți
acei care trăiesc cu El și pentru El, așa cum spunea
Apostolul Pavel în Galateni 2:20, „Am fost răstignit
împreună cu Hristos și trăiesc… Dar nu mai trăiesc
eu, ci Hristos trăiește în mine.“ Pavel certifică exact
ceea ce au raportat străjerii în timpul în care era
dușmanul lui Isus și-L prigonea. Se credea mare și
tare, dar la întâlnirea cu Hristosul glorificat pe drumul
Damascului spune: „În miezul zilei a strălucit
o lumină foarte puternică și am căzut cu fața la
pământ. Am auzit un glas care era a lui Isus și o mare
frică a intrat în mine!”. După convertirea lui Pavel,
acest Isus a fost în centrul vieții lui, prietenul lui,
sprijinitorul și însoțitorul lui!
Închei aceste rânduri rugându-vă pe toți cei
care le veți citi să credeți cu tărie în Isus, credeți cu
tărie în învierea morților, și credeți cu tărie în viața
veșnică. El va reveni și va răsplăti fiecăruia după
faptele lui. De aceea, să trăim cum a trăit El, și vom
împărăți împreună cu El. Hristos a înviat!

Ioan Secheli