Cei mai mulți dintre noi suntem conștienți de multele responsabilități pe care le avem ca părinți. Ne deosebim doar prin faptul că punem accent diferit pe aspectele care cuprind creșterea unui copil.
Sunt părinți care în prim plan urmăresc binele material al copilului. Ei consideră că e important să ofere copiilor lor lucrurile de care ei nu s-au putut bucura în copilărie, oferindu-le astfel bani şi bunuri materiale. Chiar și Pavel zicea că părinții sunt datori să agonisească pentru copiii lor (2 Corinteni 12:14). Doar că adesea suntem atât de preocupați de nevoile materiale și financiare, încât uităm – sau nici măcar nu ne punem problema – cât de importantă este pentru copil cealaltă hrană: cea emoţională.
O altă categorie de părinţi sunt cei care pun accent pe nevoile de siguranță ale copilului. Psihologul Abraham Maslow a creat un model numit „piramida nevoilor” prin care clasifică nevoile umane în funcție de importanța satisfacerii lor. Nevoia de securitate este așezată pe locul doi, chiar după nevoile fiziologice. Este evident, că la o vârstă fragedă copilul nu își poate da seama de criza economică și de nesiguranța generală, în schimb s-ar putea teme de faptul că părinții lui sunt indispuși, stresați și ar putea izbucni în orice moment.

Așadar, nevoia de securitate se referă în acest caz la starea de pace din cadrul familiei. Noi, ca părinți creștini, suntem datori să păstrăm o relație armonioasă, oferind astfel copilului un mediu potrivit pentru dezvoltarea lui sănătoasă.
Apoi sunt părinți care își dau seama că copilul lor are nevoie în mod deosebit de o atenție care se exprimă prin timp. Timpul petrecut alături de copil este cel mai simplu mod prin care se poate dezvolta o relație armonioasă și aceasta necesită un sacrificiu. În mod deosebit mamele își asumă această responsabilitate și petrec mai mult timp în cadrul familiei, renunțând la o altă activitate profesională.

Acest lucru este de dorit, însă uneori circumstanțele nu oferă această posibilitate, așa că mama este nevoită să ajute la îmbunătățirea financiară a familiei. Noi, ca părinți, trebuie să înțelegem însă că nu cantitatea timpului pe care o petrecem cu copilul este atât de importantă, ci mai ales calitatea lui, adică modul în care îl fructificăm și îl valorificăm. Două ore petrecute alături de copil, comunicând cu el, jucându-ne sau învățându-l valorile lui Dumnezeu sunt mai de preț decât o zi în care îi asigurăm strictul necesar petrecând ore în șir la bucătărie sau având grijă ca el să fie mereu în siguranță.

În final, dar nu în ultimul rând, există o responsabilitate prioritară pe care ar trebui să ne-o asumăm. Biblia ne dă o îndrumare concretă, și anume: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6)
Învățarea din Cuvântul lui Dumnezeu ca parte din educare, este cea mai mare nevoie a copiilor noștri, pentru că ea are efecte în viitor – pentru vremea când va îmbătrâni, ba chiar mai mult, pentru veșnicia lui.

Așa că suntem datori să sacrificăm timp, îngrijindu-ne atât de nevoile materiale și de siguranța copilului, dar mai ales educându-l cu privire la scopul și tainele lui Dumnezeu.

Crina Aslam