Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăț să le păziți. Împliniți-le, pentru ca să trăiți şi să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinților voștri.“
Deut. 4:1

Concepția creștină actuală despre muncă este rezultatul unor evenimente istorice și spirituale. De la început în Cuvânt găsim două distincții despre natura muncii; divină și umană. Diferența constă în esența și scopul lucrării când Dumnezeu lucrează în creație, având ca scop glorificarea Sa, și munca omului care are implicații fizice și morale, de subzistență.
Principiile de muncă și demnitate care apar în Biblie au îndreptat oamenii spre o perspectivă diferită asupra muncii. În general munca a fost percepută ca pedeapsă după căderea lui Adam în păcat, (Gen. 5:29), iar Eclesiastul spune că totul este zădărnicie fiindcă omul și lucrările lui mor odată cu el (Ecl. 2). Paradigma aceasta s-a schimbat în era postmodernă, tranziția a fost posibilă datorită unor evenimente istorice importante, care sunt descrise scurt în acest articol.
Reformatorul Jean Calvin (1509-1564) a spus: „Inima unui creștin trebuie să se ridice deasupra dorinței de binecuvântare pentru sine. Existăm pentru Dumnezeu și nu pentru noi înșine. Prin urmare, trebuie să lucrăm mai presus de toate pentru slava lui Dumnezeu”.1 Calvin a îndemnat oamenii să lucreze. Și-a întemeiat învățătura în baza celei de-a doua scrisori a apostolului Pavel către cei din Tesalonic: (2 Tes. 3:6-10) «În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduială, şi nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi […] N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi […] „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”» Calvin a rezumat preceptele lui Luther, aplicându-le pe planul social și economic. Mișcarea creștină a Reformei a dat demnitate muncii manuale. Pentru creștini, munca este onorabilă.2
În 1905, sociologul german Max Weber publică celebra sa lucrare „Etica protestantă și spiritul capitalismului.“ El a constatat faptul că „[…] caracterul predominant protestant al posesiunii de capital şi al patronatului, ca şi al muncitorimii de înaltă calificare şi mai cu seamă al personalului cu pregătire superioară tehnică şi comercială din întreprinderile moderne […] majoritatea orașelor bogate, trecuseră în secolul al XVI-lea la protestantism.“3 Weber susține, de asemenea, că protestantismul, înrădăcinându-se în învățăturile lui Luther și Calvin, consideră că pentru creștini în comunitatea lor munca este o chemare (vocatio), ceea ce a dat un puternic impuls eticii muncii. Etica protestantă se bazează pe 2 Tesaloniceni 3:10, valoarea și necesitatea muncii grele nu a fost introdusă de protestantismul creștin. Bazele sale sunt în Biblie.
În epoca Reformei s-a lucrat pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Astăzi, deși unii mari manageri și profesioniști aplică în mod inconștient etica muncii creștine, ei lucrează în continuare pentru ei înșiși și chiar din motive egoiste. În prezent, întrucât Statul a intervenit în naționalizarea companiilor și prin legile coercitive, etica muncii protestante și-a pierdut valoarea, motiv pentru care unele națiuni care anterior aplicau principiile creștine în legile lor suferă în prezent crize economice.
Excelența este centrală în realizarea și formarea caracterului. Muncind din greu, perseverând obținem această calitate. Isus afirmă în Matei 5:48 „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.“ Când Dumnezeu ne încredințează o misiune sau orice responsabilitate, El ne oferă resursele și capacitatea, astfel încât să putem îndeplini obiectivul. Adam și Eva au primit responsabilitatea de a lucra pământul și a se înmulți, primind totodată resursele biologice și psihice necesare. În încercarea noastră de a-L onora pe Dumnezeu, trebuie să perseveram în excelență, dezvoltând caracterul. Natura umană este reprezentată în imaginea Creatorului, împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, ne conduce spre o viață umană autentică. 4Munca este un instrument lăsat de Dumnezeu care ajută omul să trăiască în conformitate cu adevărata sa natură. Faptele făcute în afara principiilor creștine deteriorează natura omului. Prin muncă devenim altruiști, sensibili și luăm inițiativa să fim o binecuvântare pentru lume.

Claudia-Maria Cruceru

1 J. Calvin, Institutes of the Christian Religion, Beveridge, Henry (Translator) Publisher: Christian Classics Ethereal Library, Grand 1
Rapids, M 2002
2 Dr. Salatiel P. L&oacute, An Introduction to the Life and Theology of John Calvin, Abingdon Press (1 January 2008), p. 223
3 Max Webber, The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism. Madrid, Editorial Alliance. p. 12
4 Walter A. Elwell & J.A. Motyer, Evangelical Dictionary of Theology, Baker Academic, 2001, p. 690

Lasă un răspuns