2018 un bărbat care și-a pierdut total speranța (crezând
că cea mai bună soluție era să-și pună capăt zilelor),
fiind alungat de soția lui de acasă și nemaiavând lucrurile
necesare pentru a supraviețui. Călăuzită de Duhul Sfânt
i-am spus că Singurul care îi poate da o viață nouă este
Dumnezeu și El este Acela care îl cheamă chiar acum la El.
Fratele Gigi (căci acum este frate) a fost cercetat în ziua
aceea la programul de evanghelizare predându-și viața în
mâna Domnului, iar El i-a transformat-o. Este adevărat că
în Buzău sunt lupte grele, dar și biruințele sunt pe măsură.
Naomia Rusu
• Deci, ce m-a învățat Domnul în întregime în misiune încă nu
știu, dar un lucru știu, că dacă dai un balon la un copil, pe
care scrie „Isus te iubește!” și copilul acela știe să citească
și îi spune și mamei lui e o bucurie foarte mare.
Denise Berculean
• Era într-o după amiază de marți, când am mers ca de
obicei cu grupele formate de misiune spre a face invitații
pentru seara de evanghelizare. Am trecut pe la o casă,
unde afară era o femeie împreună cu copilul ei, pe care am
întrebat-o dacă primește o invitație din partea noastră. În
acel moment soțul ei, care a devenit curios a venit până
la poartă. Poarta, fiind însă închisă conversam cu ei din
stradă. După un timp de discuție însă, ne-au respins
amândoi. Aveam dorința să le las măcar un cd și voind să
li-l dau, bărbatul mi-a spus că de fapt nu-i funcționează
aparatul. Chiar atunci i se stricase și scotea niște sunete
ciudate. Eu m-am oferit să-l repar, prezentându-mă ca
electrician, neavând însă habar și nemaireparând radiouri
sau alte aparate de felul acela până atunci. Bărbatul,
bucuros a alergat și a deschis poarta, primindu-mă în
grădina lor. Ana și Ana-Maria au stat de vorbă cu soția lui,
cât timp eu am fost ocupat să îi repar aparatul. M-a dus la
marginea casei, unde avea ceva loc amenajat și acolo am
început să verific aparatul, care scotea într-adevăr sunete
ciudate. Nu era deloc în regulă și oricât am încercat să îl
reglez tot aceleași sunete dădea. Bărbatul, aflânduse
în acel moment și puțin sub influența alcoolului
mi-a povestit că a încercat el singur să-l repare,
deschizându-l. Gândindu-mă că poate a rupt vreun
fir, m-am apucat să-l deschid și eu, pentru a-l verifica.
Spre surprinderea mea însă totul era în regulă și nefiind
nimic suspect, l-am închis înapoi, rugându-mă în gândul
meu Domnului ca să funcționeze. Spre dezamăgirea
mea, după ce a fost închis, făcea ca la început. Dorința
mea arzătoare era de a ajuta acea persoană, așa că
mă rugam în continuare: „Doamne, eu știu că Tu poți
să ne dai izbândă și în această situație. Eu știu că Tu,
Doamne ții totul sub control.” Reglându-i radioul, mai
scoțându-i antena, aparatul a început să funcționeze.
Bărbatul încântat mi-a dat și un usb-stick ca să-l
probez, iar când l-am introdus în aparat, acesta chiar
funcționa. Bărbatul plin de bucurie ne-a promis că va
veni la evanghelizare împreună cu soția lui, care chiar
în acea seară s-a predat. Domnul să fie lăudat, că face
și în zilele noastre minuni! Datoria noastră este să ne
încredem pe deplin în El, care este același neschimbat
ieri, astăzi și în veci. A Lui să fie slava în vecii vecilor.

Filip Bonaț
• Filip terminase cu o lună înainte HTL-ul și avea ceva
cunoștințe de electricitate. S-a oferit deci să-l ajute
pe bărbatul acela. În timp ce el repara, eu și Ana-Maria
vorbeam cu soția acelui bărbat și o evanghelizam,
spunându-i tot ce Duhul Sfânt ne punea pe inimă.
Cuvintele acelea inspirate de Domnul au pus-o pe
femeie pe gânduri. Am întrebat-o ce o oprește să facă
pasul acesta spre pocăință, iar ea a răspuns că nu știe.
Am invitat-o la Evanghelizare în acea seară, dar nu prea
dădea semne că ar vrea să vină. Totuși când soțul ei
i-a zis că aparatul funcționează din nou, s-a hotărât,
promițându-ne că va veni la Evanghelizare. La ora 18.30
a început programul cu cântări și câteva îndemnuri.
Georgeta (căci așa o cheamă pe această femeie) a
vrut să plece în timpul programului, dar atunci

când am observat, m-am rugat, spunând: „Doamne, cercetează
pe femeia aceasta și lucrează la inima ei așa cum știi Tu
mai bine.” Și Domnul a cercetat-o. Iar după predica fratelui
Cătălin, la chemarea care s-a făcut, ea a fost una dintre
cele 5 femei care au ieșit în față. Nu pot exprima în cuvinte
bucuria pe care am simțit-o în momentul acela când am
văzut că s-a predat Domnului. Îmi sălta inima. Toată slava
să fie a Domnului. Au fost împotriviri mari în satul Găgeni
în ziua aceea. Am aflat de la fratele Pintican că preotul a
trimis 7 bărbați care să vină să ne bată, dacă ne prind. A
venit chiar și primarul trimis de preot și spunea că a primit
sute de mesaje de la oamenii din sat să ne alunge pe noi
afară. Dumnezeu s-a îndurat. După ce a vorbit fratele
Ștefan Pintican cu el s-a mai calmat situația și am putut
continua lucrarea în pace. Dumnezeu a avut un plan
măreț acolo, El a îndepărtat orice piedică. În acest sens,
pot mărturisi că personal am avut parte de foarte multe
împotriviri înainte de plecare, lucru care m-a determinat
să mă rog ca Dumnezeu să îmi vorbească în mod deosebit
dacă aceasta este voia Lui pentru mine și dacă trebuie să
înaintez. Am deschis Bibia atunci, și citind Isaia 45:2-6 am
fost ferm convinsă că Dumnezeu va fi cu mine. Lucru care
tocmai așa a fost, cum mi-a vorbit Domnul prin Cuvânt.
Ana Morhan
• Înțelegem clar în urma acestor mărturisiri că dacă noi
suntem dintre aceia care ne punem la dispoziția Lui, Domnul
ne folosește cu capacitățile, înzestrările și aptitudinile
noastre și face ca acele fapte mici făcute în Numele Lui
să-I aducă onoare și glorie, astfel încât lucrarea Lui să
propășească. Trebuie numai să recunoaștem momentul
potrivit. Un tânăr, intrând în discuție într-o după amiază
în această săptămână cu o femeie, ce ieșise la poartă
împreună cu fiul ei pentru a smulge buruienile și a cosi iarba
de pe marginea drumului, a fost mânat de Duhul Sfânt nu
numai să le facă o invitație la seara de evanghelizare acelor
oameni, ci să se oprească și să-i ajute. Dacă la început
bărbatul se arătase reticent față de Cuvânt, faptul că
tânărul acela s-a oferit să le taie iarba și să le smulgă toate
buruienile din fața porții, și chiar a făcut-o, l-a determinat
să accepte invitația la programul de evanghelizare, la care
a participat în acea seară. Slavă Domnului!
Bogdan Drăgoi
• Joi după-amiază, în data de 2 august 2018, am fost în
localitatea Pietroasele cu grupul de misiune pentru a
duce vestea bună oamenilor de acolo. Am fost surprins
să aud că cei ce se numeau pocăiți în zonele dimprejur,
aveau un nume rău printre localnici. Pentru prima dată
în viața mea mă rușinam să le spun oamenilor ce religie
am, atunci când ne întrebau, din cauza a ceea ce se
vorbea despre pocăiți. Mulți ne-au respins nevrând să
audă nimic din Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă le
spuneam că noi suntem creștini și nu îi chemăm să
treacă la o religie anume, ci să-și schimbe viața după
voia lui Dumnezeu. Evanghelizarea pe stradă a fost
foarte dificilă și puțini oameni au stat să ne asculte.
În sinea mea îmi spuneam că inima acestor oameni le
este împietrită, exact așa cum e și numele localității lor:
„Pietroasele”. Ajunși înapoi la locul unde se desfășura
Evanghelizarea, am văzut că erau mai mulți oameni
credincioși adunați, decât necredincioși. Am spus
atunci lui Dumnezeu: „Doamne Isuse, ce facem noi aici?
Acești câțiva oameni care au venit la Evanghelizare și
care au o Biblie cu ei, pot să audă Cuvântul Tău și să
primească învățătură la biserica unde merg? Dar unde
sunt acei necredincioși pentru care facem această
Evanghelizare? De ce nu se pot aduna pocăiții din
zona aceasta să evanghelizeze și a trebuit să venim
noi din Austria până aici, când oamenii nu vor să audă
de Tine și sunt împietriți cu inima?”. În sinea mea
spuneam că chiar dacă s-ar întâmpla în seara aceea
să nu-și predea nici un suflet viața Domnului, măcar
pentru sămânța aruncată a Evangheliei a meritat tot
efortul nostru, căci Dumnezeu va face să crească
și să aducă roade într-o zi. Fratele Cătălin Carp m-a
rugat ca înainte de a vesti dumnealui Cuvântul, eu să
spun poezia „Tâlharul”. Deși aveam în mintea mea o
altă poezie pregătită, m-am încrezut în Domnul că El
știe mai bine cum să coordoneze lucrarea Sa prin ai
Săi slujitori și am început să recit. În timp ce recitam
poezia solicitată și tinerii din echipa de misiune se
rugau pentru ungere, am simțit o durere apăsătoare
din partea lui Dumnezeu pentru sufletele oamenilor
din satul acela și pentru nepăsarea lor. Am văzut
dintr-odată cum harul lui Dumnezeu și prezența Lui
se coboară peste noi și am încheiat poezia plângând
și eu împreună cu cei ce ascultau. I-am
mulțumit lui Dumnezeu că și-a făcut
încă o dată milă de noi. În seara aceea,
datorită harului lui Dumnezeu s-au predat
Domnului cinci persoane împreună cu o
fată tânară dintr-o familie de credincioși.
Pentru mine aceasta a fost o confirmare
la rugăciune, că Dumnezeu aduce
oameni de la mii de kilometri ca să-și
proslăvească Numele Său în locuri unde
alții nu o fac. A Domnului Isus Hristos să
fie toată slava și Numele lui Dumnezeu
fie binecuvântat în veci de veci.
Răzvan Bonaț