Această declarație a Domnului Isus cuprinde pe toți creștinii care trăiesc în neprihănire, îl slujesc pe Domnul și au parte de împotriviri, disprețuri, ocări, respingeri, vorbiri de rău și tot felul de prigoniri. Domnul îi cunoștea pe cei ce-L ascultau și știa ce impact vor produce aceste cuvinte. Aceștia erau ucenicii care se așteptau ca Domnul să împărățească pe pământ, iar Isus le vorbea de prigoană, ca de ceva ce urma să se întâmple. Erau oameni care doreau fericirea dar nu erau gata să fie prigoniți pentru neprihănire. Erau alții care știau că suferința este pe drept pentru abateri săvârșite înaintea lui Dumnezeu sau încălcarea legilor. Ei nu știau că prigoana e un test al caracterului credincioșilor prin care se dovedesc adevărații oameni ai lui Dumnezeu, descoperindu-se slava lui Dumnezeu în ei. Sunt oameni prigoniți din motive politice, sociale sau din pricina încredințărilor religioase legaliste sau libertine etc. 1 Petru 4:15 „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia”.

Dar Domnul fericește numai pe „cei prigoniţi din pricina neprihănirii” sau „din pricina Mea”, cu alte cuvinte, creștinii drepți care trăiesc după Cuvântul Domnului într-o lume împotrivitoare. Aceste afirmații ale Domnului ne fac să înțelegem că de prigoană pot avea parte toți adevărații credincioși. Ioan 15:20 „…Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni…” Și apostolul Pavel scrie la 2 Timotei 3:12 „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi”.

Isus este modelul nostru și El a plătit cel mai mare preț: împotriviri, disprețuri, ocări, răstignirea și în final viața. Apostolii de asemenea au avut parte de prigoană din pricina lui Hristos. În prigoană ei priveau dincolo de viața aceasta, Evrei 10:34 „În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte”.
Și înainte de Domnul Isus adevărații oameni ai lui Dumnezeu au avut de suferit: Matei 23:35b „…de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia pe care l-aţi omorât între Templu şi altar” Matei 5:12b „… căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi”.

Și în zilele noastre avem credincioși condamnați la ani grei de închisoare și unii chiar omorâți. Sunt țări unde prigoana este mare. Prigoana pentru neprihănire vine din partea diavolului. El fiind „stăpânitorul lumii acesteia” se folosește de mijloacele lui și de oamenii firești care-i fac voia. Lui Satan nu-i place ca Evanghelia să fie vestită cu putere nici credincioșii care trăiesc în neprihănire și trezește invidia chiar în rândul așa-zișilor slujitori bisericești. Marcu13:13 „Veţi fi urâți de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”. Domnul merge mai departe în Matei 10:36: „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui”. Abel a fost ucis de fratele lui, iar Iosif a fost prigonit de frații lui.

Felul prigoanei se schimbă în timp, dar principiul care stă la temelia ei rămâne același și anume luptă dintre neprihănire și păcat, iubire și ură. Satana poate să chinuiască trupul, poate să ne priveze de unele privilegii dar nu poate atinge sufletul. Dar să nu uităm că Dumnezeu se bucură când suferim pe nedrept din cauza lui Hristos. 1 Petru 2:20 „Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu”. De aceea și Domnul Isus ne îndemnă: Matei 5:12a „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri“. Și apostolul Petru scrie: 1 Petru 4:13 „dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.“ Ca pildă îi avem pe Pavel și Sila care în temniță fiind, cu picioarele în butuci „cântau cântări de laudă lui Dumnezeu”.

În prigoană credinciosul trebuie să aibă o atitudine corectă și față de prigonitori. Domnul Isus pe cruce se ruga: Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Credinciosul trebuie să știe în prigoană că Dumnezeu e în control și nimic nu se întâmplă decât prin îngăduința Lui. Mai mult, Dumnezeu însuși este cu noi precum a fost și cu tinerii din Babilon; Evrei 13:5b „…căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Dumnezeu are o limită până unde îngăduie prigoana ca și în cazul lui Iov. El poate să ne dea putere, să ne învrednicească să suferim sau să ne scape de încercare. Primii creștinii au trecut biruitori pentru că aveau privirile îndreptate spre răsplătire. Romani 8:18 „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi”.

Dacă ai trecut prin prigoană sau ești prigonit mulțumește Domnului că ai parte de patimile lui Hristos. Dacă încă nu ai fost încercat, roagă-te pentru cei prigoniți și nu uita că Domnul Isus a spus; Ioan 16:4 „V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus”.

Ioan Varadin