„Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te
de șapte ori în Iordan; și carnea ţi se va face sănătoasă și vei fi
curat.” Naaman s-a mâniat și a plecat zicând: „Eu credeam că
va ieși la mine, se va înfăţișa el însuși, va chema Numele Domnului
Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca
lepra.” 2 Împăraţi 5:10
„Naaman s-a mâniat și a plecat..“ Naaman, un om cu vază în
Siria, s-a îmbolnăvit de lepră. El află de la slujitoarea lui, o fetiță
israelită, că în țara ei natală e un proroc prin care poate să
fie vindecat. Naaman îşi organizează toată plecarea și porneşte
spre Elisei. Odată ajuns la Elisei, Dumnezeu i-a făgăduit lui Naaman
că se va însănătoși. Acest lucru e o minune! În Siria nu a fost
nimeni să îl vindece pe Naaman şi el a trebuit să meargă până
în Israel. Oare merită Naaman, un idolatru, să primească „doar
aşa“ vindecare în dar? Nu cred. Dumnezeu nu s-a uitat la meritele
lui. El răspunde căutării lui Naaman cu dragoste și bunăvoință,
şi îi promite vindecare. Dar pentru asta trebuia să facă
ceva. Trebuia să se scufunde de 7 ori în Iordan. Însă Naaman nu
a fost prea încântat de ideea aceasta. Cum adică să se scufunde
în Iordan de 7 ori, iar apoi se va însănătoşi? A parcurs o distanță
așa de lungă ca să facă o baie. Parcă nu e mulţumit şi are parcă
alte aşteptări. Nu prea are sens nici pentru noi, aşa-i? Însă planurile
lui Dumnezeu nu sunt planurile noastre (Isaia 55:8).
Naaman a avut propriile aşteptări despre cum lucrează Domnul.
Adică el ar fi dorit ca Dumnezeu să lucreze după cum a vrut
el. Dar e total invers. Reacţia lui Naaman a fost una total şocantă.
El „s-a mâniat și a plecat“. Adică a venit atâta drum, cu căruțele
încărcate cu daruri şi slujitori, plin de lepră, şi cu puțin înainte de
a se vindeca, el se mânie și pleacă. A străbătut atâta drum ca să
se dea bătut.
Nu suntem noi oare de multe ori nişte „Naamani“? Adesea
dorim ca Dumnezeu să lucreze, și să îşi ducă la împlinire făgăduințele,
însă îi punem noi condiții. După cum vrem noi. De parcă
Îl învățăm noi pe Dumnezeu cum să lucreze. Să nu uităm că
Dumnezeu e suprem. Noi trebuie să lucrăm după cum vrea El, și
să acceptăm planul Său aşa cum e, căci întotdeauna e mai bun!
De multe ori, în loc să perseverăm cu credinţă, plecăm mânioşi
şi uităm de toate bunătăţile Domnului. El ne-a pregătit mai dinainte
binecuvântările şi scăparea din strâmtorări. Noi trebuie
doar să umblăm în ele prin credință. Dar de multe ori obosim,
ne încăpățânăm şi nu mai dorim să continuăm, cu toate că totul
este pregătit deja pentru noi! Să nu uităm că Dumnezeu nu e
om, El nu minte niciodată! Ceea ce făgăduieşte şi împlineşte.
De aceea haideți să ne smerim şi să ne cercetăm, să vedem ce
atitudine avem față de El. Avem o atitudine de ascultare sau una
de răzvrătire? Căci până la urmă TOTUL e în mâna Lui, și TOTUL
primim de la El! Deci dacă recunoaştem şi noi că nu este un alt
Dumnezeu decât Domnul, atunci haideți să îndepărtăm pe „Naaman“
din viața noastră.

Florin Onea