FRICA

frică= stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă; spaimă; repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.

Frica este răspunsul vital, fundamental al ființei umane la un pericol fizic sau emoțional. Anumite frici sunt înnăscute și se regăsesc la toate ființele umane, fiind utile, pentru că sprijină supraviețuirea și păstrează siguranța și integritatea individului. Dacă nu ar exista senzația de frică, nu am fi capabili să ne protejăm de pericolele care apar și care pot avea consecințe grave, iar pe de altă parte dacă oamenilor nu le-ar fi frică, ar face multe lucruri nepermise.
Pentru că frica este o emoție naturală și un mecanism fundamental de supraviețuire, când apare o amenințare reală sau percepută ca atare, organismul nostru răspunde în consecință. La cursul de capelani se învață că frica este răspunsul biochimic, dar și cel emoțional al ființei umane în fața unui pericol. Vasele de sânge se îngustează, inima va începe să bată mai repede, să pompeze mult sânge către mușchi, vom începe să respirăm mai repede, astfel încât să avem un aport mai mare de oxigen care să fie transformat ulterior în energie.
Tensiunea musculară crește. Totul devine tensionat, și adrenalina crește. Sângele este pompat la nivelul pieptului, a brațelor pentru a lupta, sau la nivelul bazinului, a picioarelor pentru a fugi. Această reacție este cunoscută ca fiind un răspuns de tipul „luptă sau fugi”, în care organismul fie se pregătește să lupte, adică să înfrunte pericolul, fie să fugă, pentru a se salva.
De-a lungul istoriei, frica a fost folosită deseori pentru a-i determina pe oameni să acționeze. Părinții au folosit-o cu fiii și fiicele lor (atenție părinți: nu mai speriați copiii cu bau-bau), angajatorii cu angajații, iar politicienii cu alegătorii. Puterea fricii se folosește și în marketing: unele reclame par că transmit mesajul implicit conform căruia, dacă nu cumpărăm produsele lor sau dacă ratăm cel mai nou joc video sau telefon mobil, riscăm să ducem viață mizerabilă și nefericită. Cred că nu vom permite niciodată să fim manipulați de aceste lucruri, dar uneori, permitem acest lucru. Mai rău, câteodată, folosim metode asemănătoare pentru a-i convinge pe alții să facă acest lucru.
Câteva cauze ale fricii: pericole imediate din mediul înconjurător; obiecte sau situații specifice (în cazul fobiilor: frica de înălțime, frica de zbor cu avionul, de păianjeni, de întuneric, de spații înguste etc.); teama de necunoscut și de incertitudine; evenimente viitoare cu valoare emoțională importantă pentru noi – susținerea unei prezentări în public, un examen sau un interviu de angajare; interacțiunea socială și teama de respingerea celorlalți ș.a.
Până la urmă, care dintre noi nu a fost constrâns de frică: să respecte anumite reguli, să-și pună centura de siguranță, să facă mai multă mișcare, să economisească bani sau chiar să se pocăiască de păcate?
Cu timpul, fricile netratate duc la boli de inimă, ulcer, atacuri de panică sau depresie.
Trăim o perioadă tulbure și plină de pericole, dar nu trebuie să ne fie frică pentru că Dumnezeu Însuși a spus: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Dacă în viață îți lipsesc anumite lucruri din cauza fricii, poți învăța cum să faci față fricii, cum să biruiești frica și să începi să experimentezi viața din belșug pe care Dumnezeu a planificat-o pentru tine: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci ne-a dat un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7), iar în 1 Ioan 4:18 citim că: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.”
Așadar soluția pentru frică este dragostea lui Dumnezeu, de aceea noi trebuie să întreținem relația noastră cu Dumnezeu, iar dacă totuși frica încearcă să ne domine să ne aducem aminte ce a zis Isus: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.” (Apocalipsa 1:17-18)

Puiu Timofte

S-ar putea să-ți placă și...