Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.“ Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.“ Luca 2:9-14.

În mijlocul frământăriilor sufletești, al așteptăriilor încărcate de emoții și durere, cauzate de starea economică, socială și politică în care zăceau. Cu dorul de libertate și stăpânire asupra propriului destin, păstorii, la fel ca și ceilalți Israeliți, așteptau cu nerăbdare împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu. Copleșiți de somn, chinuiți de vântul rece al nopții, torturați de gândurile și dorințele neîmplinite care inundă mintea și inima fiecărui rob, tributar celor ce stăpânesc peste el. Într-un moment neașteptat, un înger al Domnului străbătând văzduhul, surprinde liniștea nopții, pune capăt întunericului și tăcerii, plin de bucurie, aducând cel mai frumos mesaj pe care universul l-a auzit vreodată. „Hristos, Domnul s-a născut”.

Bucuria care a izbucnit în cer, continuată de oastea cerească care s-a alăturat Îngerului mesager, motivează păstorii din câmpie și astfel tot neamul omenesc, pentru toate vremurile la o bucurie și pace nesfârșită, cu încrederea că Mântuitorul, Domnul Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt, care s-a întrupat prin fecioara Maria, va acoperi toate nevoile spirituale ale neamului omenesc. Eliberarea de sub robia păcatului, fiind acordată tuturor națiunilor care se încred în El, acceptându-L ca Domn și Mântuitor, ca singura soluție de eliberarare de sub influența păcatului, și singura cauză care manifestă adevărat viață în om. Nașterea Domnului Isus Hristos a fost o pricină de bucurie pentru îngerii din cer, a devenit o pricină de bucurie pentru păstori, magi, proroci, oameni bogați și săraci, robi și slobozi, tineri și vârstnici, acum două mii de ani și va continua până în veșnicii să fie o satisfacție sufletească, pentru toții fiii lui Avraam, care prin credință au dreptul să fie numiți Fii ai lui Avraam. Nu voi pune accentul pe data nașterii Mântuitorului, asupra cărea se pare că au dat greș cei care au stabilit-o, ci, vom pune accent asupra evenimentului în sine.
Cert este faptul că această sărbătoare a nașterii Mântuitorului a devenit o tradiție a !neamului omenesc, chiar dacă unii nu cunosc adevărata valoare a acestei sărbători. Creștinii sunt convinși și plini de bucurie, că odată cu nașterea Domnului Isus Hristos, beneficiem de libertate de sub robia păcatului. La Golgota a fost biruită moartea și boldul morții, la Golgota a fost ispășită pe-deapsa pentru toate păcatele. Un al doilea motiv de bucurie, este faptul că venirea Sa în lume oferă în egală măsură tuturor oamenilor dreptul de-a beneficia de Harul Lui Dumnezeu. Mântuitorul nu s-a născut într-o casă regală, nici boierească, nici măcar nu a avut parte să se nască într-o casă, ci, s-a născut într-un grajd, primul lui pătuț fiind ieslea unor animale, primul sunet pe care la auzit odată venind în lume a fost probabil mugetul unei bovine sau behăitul unei oi. Totuși Isus Hristos, nu-și pierde demnitatea sau valoarea și nici identitatea, El rămâne în continuare, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt, Regele Regilor, Domnul Domnilor, Împăratul Împăraților și Stăpânul întregului univers. Umilința pe care a săvârșit-o în momentul nașterii ca om, este de o importanță vitală pentru neamul omenesc. Prin umilința-I dovedită, dă speranță fiecărui suflet, că poate să beneficieze de Harul Mântuitor, având libertatea să se apropie de Hristos, indiferent de naționalitate, culoare, pătura socială din care vine, starea economică sau chiar pregătirea intelectuală pe care o are.

Să ne bucurăm și să ne veselim dând slavă, cinste, laudă, mărire, glorie și onoare Domnului; căci, Dumnezeu ne-a acordat în egală măsură întregului neam omenesc pe Isus Hristos, ca, Domn și Mântuitor.

Doru Fechete