„Familia a fost creată de Dumnezeu Însuși, pentru a fi sursa tuturor celorlalte tipuri și modele de viață în stat și biserică“ William Perkins

Când abordăm viața de familie este necesar să știm care este voia lui Dumnezeu în familie. Scriptura ne învață că Dumnezeu are un plan și un obiectiv cu familia creștină.

Pentru ca familia să fie în voia lui Dumnezeu și El să-și atingă obiectivul dorit prin familie, soțul și soția trebuie să aibă o cunoaștere despre Dumnezeu. În funcție de această cunoaștere se va consolida o relație a familiei cu Dumnezeu. Armonia dintre soț și soție este esențială și nu se poate realiza decât în urma unei comuniuni profunde cu Dumnezeu. Este fundamental să înțelegem că Dumnezeu a stabilit anumite legi care protejează familia. Dacă este respectată această ordine divină, atunci familia devine puternică și eficientă în planul lui Dumnezeu. În continuare voi prezenta rolurile și responsabilitățile soțului și ale soției.

Rolul soțului

„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos“ (1Cor. 11:3).
Este esențial să observăm faptul că în acest verset apare de trei ori cuvântul cap și este atribuit lui Dumnezeu, lui Hristos și bărbatului. În teologie acest concept este numit lanțul transferului de autoritate. Bărbatul trebuie să fie mereu conștient de faptul că această autoritate i-a fost delegată și este responsabil de modul în care o gestionează. Un bărbat smerit va fi treaz și va ști că există riscul de face abuz de autoritate.

Iar femeia trebuie să înțeleagă că soțul a primit această autoritate de la Dumnezeu. Dacă bărbatul cere un lucru drept în Domnul și soția nu se supune atunci ea se face vinovată înaintea Domnului. De remarcat este faptul că din calitatea soțului de cap al soției derivă trei dimensiuni funcționale: autoritate, responsabilitate și slujire.

Rolul soției

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine că omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Gen. 2:18)
Soția a fost dată soțului ca cel mai potrivit ajutor pentru ca familia să-și poată împlini mandatul. Pentru ca bărbatul să se achite cu bine de toate responsabilitățile atribuite, Dumnezeu oferă ajutor prin soție.

Ajutorul care să i se potrivească, nici mai mult, dar nici mai puțin. Soția trebuie să fie mereu conștientă de faptul acesta și să nu-și depășească atribuțiunile sale.

Bărbatul trebuie să privească soția ca un ajutor complementar. Expresia din Genesa 2: 23 „Iată în sfârșit“ poate fi de mare ajutor multor bărbați dacă este corect înțeleasă.

Soția trebuie să vadă punctele vulnerabile ale soțului și să îi vină în ajutor atunci când este nevoie. Nici o persoană nu poate fi atât de aproape de soț precum soția cu care este un singur trup.

Responsabilitatea soțului

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea (Efes. 5:25).

Cele trei dimensiuni funcționale (autoritate, responsabilitate și slujire) ale soțului în calitate de cap al soției trebuie exercitate în dragoste. Aceasta este marea responsabilitate a bărbatului care se supune lui Hristos. Puterea bărbatului se măsoară în mărimea zâmbetului soției de lângă el. Cu cât supunerea și dependenţa de Hristos este mai mare, cu atât mai puternic este bărbatul.

Soțul trebuie să fie mereu conștient de faptul că atât de mult Îl iubește pe Dumnezeu, cât își iubește soția.

Responsabilitatea soției

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului (Efes. 5:22).
Doresc din start să fac următoarea remarcă ce merită aprofundată. Familia creștină nu are nici o șansă să reușească în mandatul primit, dacă soția nu se aliniază ordinii stabilite de Dumnezeu la creație.

Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.
Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii (1 Tim. 2:12-14).

În aceste trei versete Pavel justifică supunerea prezentând două motive:
Primul este ordinea creației – căci întâi a fost întocmit Adam.

Al doilea, vulnerabilitatea femeii – nu Adam a fost amăgit; ci femeia.
Prin supunere, soția recunoaște ordinea divină în creație și este protejată.

O soție care își zidește casa va fi conștientă că de fapt supunerea nu este umilire ci înseamnă: recunoașterea, acceptarea și respectarea unei autorități.

Numai dacă supunerea este corect înțeleasă de către soție și soțul își împlinește bine atribuțiunile sale de cap, putem vorbi de o familie creștină puternică și cu impact prin care Dumnezeu Își împlinește planul.


Fedor Covaci