Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci.

Odată experimentată nașterea din nou, credinciosul primește o nouă capacitate a minții. În Domnul Isus Hristos omul este o creație nouă. Aici Dumnezeu prin Duhul Sfânt nu reface abilitățile omului firesc, ci Duhul Sfânt dă noi capacități minții, inimii, voinței, etc.

Avem de a face cu un Creator care deține toată puterea, El nu cârpește nici nu repară ci înnoiește și dăruiește o minte nouă omului, care este dotată cu capacitatea de a accepta și a împlini voia lui Dumnezeu. Creștinul autentic este chemat “să aibă gândul lui Hristos”(1 Cor. 2:16). Omul firesc nu are capacitatea spirituală în ce privește gândirea și mintea, fiindcă dispune doar de mintea cea veche, tocmai de aceea acești oameni nu pot primi lucrurile duhovnicești. Întrebarea se pune: avem noi mintea înnoită? În Tit 3:5 aflăm mai multe despre aceasta: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. Aici înțelegem că Duhul face înnoirea prin intervenție de sus. Isus privește la mintea omului și o vede așa cum este: pângărită, rea, nelegiuită, blestemată, stricată și moartă din punct de vedere spiritual. Aici acționează Duhul Sfânt și înnoiește total acea minte, iar dacă până în momentul înnoirii minții roada a fost blestemată, în momentul când intervine Hristos prin Duhul, roada devine o binecuvântare. Când Duhul caută să își facă lucrarea Lui în noi, cu scopul de a ne învăța și a ne susține în lucrarea Sa, nu face apel la mintea cea veche, ci adevărul pur și adevăratele valori îi sunt descoperite omului prin mintea cea nouă în Hristos.

Întotdeauna există un conflict între mintea cea nouă și cea veche. Din pricina acestei minți înnoite care are capacitatea de a percepe, a rodi și a răspunde chemării lui Dumnezeu și totodată puterea de a-L proslăvi pe El, credinciosul este implicat într-un război continuu, un război constant: între mintea cea nouă și mintea omului firesc. „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună” (Rom. 8:5-7). Prin urmare, cu cât umblăm mai mult după îndemnurile firii pământești, lucrăm mai mult la antrenarea minții celei vechi (cea firească). Însă cu cât suntem mai sensibili la vocea Duhului și căutăm s-o împlinim, cu atât ne antrenăm mintea înnoită. Astfel, credinciosul experimentează un război constant, care se desfășoară în domeniul minții.
Datorită acestui conflict apostolul Pavel lasă câteva îndemnuri pentru credincioși pe care le vom aminti în continuare.

În primul rând în Efeseni 4:23 le poruncește credincioșilor „să vă înnoiți în duhul minții voastre”, aceasta înseamnă a permite ca mintea cea nouă să domnească în viața copilului lui Dumnezeu. Câtă vreme mintea veche domnește, rezultatul constă în păcat, stricăciune, corupere, pângărire. Însă când domnește cea înnoită, rezultatul va fi „o trăire cu Dumnezeu: sfințire, neprihănire, dreptate”.

În Romani 12:2 găsim un al doilea îndemn: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, (transformați) prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”. Apostolul vorbește de o viață transformată, schimbată. Iar această viață vine din înnoirea minții. Există o listă a păcatelor firii pământești (Coloseni 3:5-8) și este important să reținem că acestea sunt manifestări ale minții firești.

Odată cu căderea în păcat a lui Adam, mințile tuturor oamenilor născuți în această lume au fost întunecate de păcat. Pentru a-L putea cunoaște pe Dumnezeu, noi oamenii trebuia să devenim făpturi înnoite, așadar am fost înnoiți după chipul și asemănarea Celui ce ne-a făcut.

În Filipeni 2:5 apostolul mai dă un îndemn: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus.” Care sunt însă cara-cteristicile gândiri lui Hristos? „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”. În acest pasaj se vorbește de-spre umilința și smerenia Lui față de Dumnezeu. Fără îndoială că gândirea lui Hristos a fost caracterizată de supunere și aceasta într-un mod conștient și voit față de voia lui Dumnezeu.

Tot în Filipeni 4:8, un alt îndemn în vederea folosirii minții celei noi: ” Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”.

Cu alte cuvinte, gândirea cea nouă este centrată pe acele lucruri care pot fi descrise ca adevărate, drepte, pline de dragoste și de o reputație bună.

Ca buni creștini avem responsabilitatea să verificăm modul nostru de gândire, deoarece și de acesta poate depinde destinul nostru etern. Cel mai bun mod de comparație este Domnul Isus. Privește umilința lui Isus și orgoliul tău, blândețea lui Isus și violența ta, smerenia lui Isus și ambițiile tale, puritatea lui Isus și necurăția inimi tale… Doamne, îți cerem ajutorul Tău! Ajută-ne, să fim conștienți de nevoia de a ne identifica tot mai mult cu Tine.

Vasile Doci