1.Cum v-ați simțit în Austria?
Bine v-am găsit. Această vizită nu este prima, mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, de data aceasta am venit în țara dumneavoastră adoptivă pentru a preda un curs la Colegiul Biblic Elim din Viena. Impresia pe care mi-a lăsat-o grupa de studenți a fost una excelentă. O grupă foarte vioaie, foarte interesată, care a interacționat foarte mult atât cu mine, cât și studenții între ei. De asemenea biserica Elim, pe care am vizitat-o din nou de drept după mulți ani, mi-a lăsat o impresie foarte plăcută prin vitalitatea ei spirituală, atmosfera specifică unor căutători sinceri ai lui Dumnezeu.
2.Totuși ce v-a surprins?
N-aș putea spune că m-a surprins ceva anume dar aș putea totuși să menționez aici faptul că numărul mare de tineri care își doresc să studieze cuvântul lui Dumnezeu este o surpriză plăcută. Faptul că am avut în jur de 50 de studenți, înțeleg că sunt chiar mai mulți, nu toți pot fi întotdeauna prezenți la același curs dar sunt peste 50 de studenți în această grupă interesați să îl cunoască mai mult pe Dumnezeu, să studieze, să aprofundeze scripturile, asta este o surpriză foarte plăcută.
3.Aveți un motiv să veniți în Austria pentru că sunt mulți tineri care studiază. V-ați ocupat o perioadă de timp în România cu tinerii într-o biserică. Ce sfaturi le oferiți tinerilor în ziua de astăzi?
Da, așa este, pentru mai mulți ani am fost pastor de tineret în biserica în care slujesc ca pastor asistent la biserica Vestea Bună din București. Sigur, sfaturi le putem da multe tinerilor, în general este un reflex mental al nostru (al adulților, al celor în vârstă) să le dăm sfaturi tinerilor. Știu că ei se confruntă cu foarte multe provocări la nivel cognitiv, încearcă să împace ceea ce învață la școală din punct de vedere științific cu adevărul biblic pe care îl aud proclamat în biserică. I-aș sfătui să cerceteze asiduu scripturile și niciodată să nu-și piardă încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă uneori nu înțeleg și nu reușesc să împace adevărul științific cu adevărul biblic, Dumnezeu pe parcurs îi va lumina. Dar să își păstreze încrederea în puterea dătătoare de viață a Cuvântului lui Dumnezeu.
4.Dar pentru creștinii care nu citesc Biblia sau o carte, ce sfaturi le puteți da?
Sigur, cel mai simplu sfat este acela de a citi și Biblia și alte cărți. Să plecăm de la argumentul elementar care constă în faptul că cititul ne dezvoltă mental, în primul rând cititul cărților, dar cu atât mai mult cu cât vorbim despre Cuvântul lui Dumnezeu. Aș sublinia aici totuși un raționament teologic dacă aș putea spune așa, dacă Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu iar Cuvântul lui Dumnezeu este creator de viață. Dumnezeu a creat lumea prin Cuvântul Său, așa ne spune scriptura, suntem înnoiți, deci noi căpătăm viață veșnică prin Cuvânt, asta înseamnă că nu putem avea o viață în sensul deplin al cuvântului fără Cuvântul lui Dumnezeu, adică fără scripturi. Noi de foarte multe ori renunțăm la citirea scripturii în favoarea altor activități, care spunem noi că ne împlinesc viața, probabil sunt mai plăcute. Iată, după logica spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu, atâta vreme cât Cuvântul este dătător de viață, înseamnă că prin contactul cu Cuvântul ajungem la o viață deplină, împlinitoare.
5.Pentru tinerii din Austria aflați în diaspora, ce sfaturi importante ar fi?
I-aș sfătui să-și trăiască relația cu Domnul Isus Hristos, să-și trăiască credința într-o manieră cât mai relevantă pentru colegii și prietenii lor austrieci, dar și pentru ceilalți români care nu îl cunosc pe Domnul, dar și pentru austrieci. Cred că Dumnezeu a rânduit să aducă o prezență creștină românească masivă în Austria pentru a vorbi acestei națiuni. Dacă generația părinților lor a vorbit cu dificultate limba germană, s-a exprimat mai greu, s-a exprimat cu dificultate și evanghelia, ei acum pot să trăiască și să vorbească într-o manieră relevantă despre Domnul Isus Hristos, despre viața veșnică, și îi sfătuiesc să-și trăiască credința într-o manieră relevantă pentru colegii și prietenii lor austrieci.
6.Ce nu ar trebui să facă niciodată tinerii creștini?
Având în vedere provocările cu care se confruntă astăzi tinerii, mai ales sub presiunea unor teologii cu totul străine de bunul simț și de învățătura scripturilor, aș zice că n-ar trebui niciodată să se îndepărteze de biserica lui Dumnezeu. Oricât li s-ar părea de rigid sistemul religios, eclezial, poate că este cam rigid, să nu se depărteze de biserica lui Dumnezeu, viața le este mult mai protejată și în siguranță în Casa lui Dumnezeu, în biserica lui Dumnezeu.
7.Ce experiență v-a marcat viața?
Experiențele sunt foarte multe, poate ar fi mai simplu dacă m-aș referi la una din primele experiențe pe care le-am avut la vârsta de 12 ani. L-am cunoscut pe Dumnezeu cu ajutorul unor prieteni și rude, am pășit pentru prima dată într-o biserică penticostală la vârsta de 12 ani, mama mea nu îl cunoștea pe Domnul atunci, dar nici nu mă împiedica să frecventez biserica. Într-o sâmbătă seară când mergeam la biserica din Botoșani, biserica avea slujbă sâmbăta seara, când mă pregăteam să merg la biserică i-am spus mamei că dacă astăzi frații întreabă de la amvon, cine se predă Domnului, i-am spus că eu mă ridic în picioare, că vreau să mă predau Domnului. Mama a spus atunci, ca orice persoană lumească, ești tânăr, mai gândește-te, ai toată tinerețea în față, cine știe e bine să te gândești înainte de a face acest pas. Iar eu cu cuvintele mele simple de copil, dar luminat, cred că numai Dumnezeu m-a luminat atunci, nu eram capabil la vârsta aceea de un asemenea raționament matur. Atunci i-am spus: dar ești sigură că am toată tinerețea în față? Referindu-mă bineînțeles la faptul că Dumnezeu ne poate lua viața în orice moment sau Domnul Hristos poate reveni. I-am spus, ești sigură că am toată viața în față? În momentul acela Duhul lui Dumnezeu i-a vorbit cu o asemenea putere încât a zguduit-o, s-a speriat efectiv și a zis: nu te preda Domnului în seara asta, mâine vin și eu cu tine la biserică și îl slujim pe Domnul împreună. Așa a fost și este până în ziua de astăzi.
8.Ce sfaturi ați primit de la mama dumneavoastră?
De la mama am primit foarte multe sfaturi deoarece am crescut doar cu mama, și toate sfaturile parentale doar de la mama le-am primit. Aș preciza că asemenea lui Timotei din sfintele scripturi, am primit sfaturi și de la bunica și de la mama, pentru că în amândouă se sălășluise credința, mai întâi în bunica apoi în mama. Cred că mama m-a sfătuit întotdeauna și m-a sfătuit foarte bine, m-a sfătuit să fiu foarte disciplinat din punct de vedere spiritual și din toate punctele de vedere în privința organizării vieții ș.a.m.d. Întotdeauna a vegheat asupra mea să fiu foarte disciplinat. Mi-a întipărit o disciplină aș putea spune eu destul de severă, care după aceea mi-a fost de un folos enorm. A venit vremea când a trebuit să plec de acasă la facultate, un tânăr crescut fără tată, departe de casă, la 500 de kilometri de casă, nu mă știa nimeni, nu cunoșteam pe nimeni. De acasă mi se întipărise o disciplină foarte riguroasă, pe care după aceea eu am cultivat-o, am îndrăgit-o, m-a ajutat enorm și mă ajută până în ziua de azi când orarul este supraîncărcat cu slujirea lui Dumnezeu.
9.Părinții au o valoare în fața copiilor. Ce ar trebui să facă părinții din diaspora pentru copiii lor?
Este un subiect foarte, foarte important, de aceea este și foarte vast. În general tinerii din diaspora cu care discut se plâng că părinții petrec foarte mult timp la muncă și prea puțin timp cu copiii lor. Dacă ar fi să le dau un sfat părinților aș zice: Petreceți mai mult timp cu copiii dumneavoastră, și aș mai zice să încerce să-i înțeleagă la nivelul lor de dezvoltare, în condițiile specifice nivelului de dezvoltare al copilului, să nu ceară de la un copil de 10 ani să se comporte ca un copil de 20 de ani. Noi în general avem exigențe prea mari, uneori exigențele morale, spirituale sunt prea mari pentru copiii noștri, și ne ocupăm prea puțin de ei. Să petrecem mai mult timp cu copiii și să le înțelegem parcursul spiritual, să veghem asupra creșterii lor spirituale, a dezvoltării lor spirituale. Nu cu duritate, nu cu exigențe prea mari, copiilor nu trebuie să le fie frică de noi să împărtășească anumite îndoieli și anumite probleme pe care le au de moralitate, de credință. Trebuie să fim primii îndrumători și sfetnici.

10.Cum ați reacționa ca părinte când copilul nu vă mărturisește o greșeală?
Este frustrantă această experiență, părerea mea este că o relație de încredere se construiește din primii ani. E puțin cam târziu, dacă nu am construit această relație de încredere, ca la vârsta adolescenței să avem pretenția ca el să ne spună tot. Dacă nu am construit această relație cu multă blândețe, cu mult calm, cu multă răbdare, atunci la vârsta adolescenței tind să se izoleze. Oricum izolarea este un comportament specific adolescenței, dar cred că în nici un caz constrângerea nu este o soluție. Dacă nu vrea să ne spună trebuie măcar de atunci să ne dăm seama că undeva am eșuat și să începem să construim o relație bazată pe încredere cu acel copil. Să nădăjduim că Dumnezeu va lucra la inima lui și apoi să se deschidă, în nici un caz constrângerea nu va da rezultate. Metodele coercitive, și anume, nu-ți mai dau bani de azi înainte, nu îți mai cumpăr cutare lucru, nu te mai las în cutare loc, aceste maniere coercitive de a obține răspunsuri de la ei nu dau rezultate.

11.Cum se vede viața creștină în bisericile din Austria?
În general bisericile românești creștine din Austria pe care le-am vizitat au fost foarte vii, biserici care îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Poate dacă ar fi să fac o recomandare, aș recomanda la modul general să fie mai interesate de studiul aprofundat al scripturii, iată că unele biserici fac lucrul acesta, deschid grupe de studiu, de școală biblică. Aș recomanda la modul general să fie mai deschise către educația creștină și să încerce să găsească forme de slujire proprii adecvate mediului în care Dumnezeu i-a așezat aici. Noi de foarte multe ori încercăm să conservăm formele de slujire cu care noi am crescut, și spunem prin asta că păzim credința. Credința este una, formele cu care ea se exprimă sunt cu totul altceva. M-aș ruga lui Dumnezeu ca El să deschidă mintea creștinilor români din Austria să găsească cele mai bune formule de slujire în contextul în care Dumnezeu i-a așezat.

12.O mare parte din viața dumneavoastră este dedicată slujirii lui Dumnezeu. Care au fost principalele împliniri ale dumneavoastră?
Cred că în virtutea vocației pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o cea mai mare împlinire este să văd transformarea oamenilor prin harul lui Dumnezeu, atât a studenților mei de la Institutul Teologic Penticostal, cât și a tinerilor de care mă ocup în biserică și a fraților și surorilor care frecventează biserica. Unele dintre cele mai mari satisfacții este de a vedea grupele de tineri de care mă ocupam crescând, maturizându-se și devenind oameni destoinici în slujirea lui Dumnezeu în biserică. La fel și în cazul studenților mei, mă bucur foarte mult când îi întâlnesc după 5, 6, 7, 10 ani de la absolvirea Institutului, unii dintre ei termină Institutul fiind timizi, uneori temători, și îi găsesc după câțiva ani transformați în niște slujitori foarte îndrăzneți, foarte bine pregătiți care se dezvoltă continuu. Este o satisfacție greu de descris în cuvinte când văd astfel de oameni în care harul lui Dumnezeu este încontinuu roditor.

13.Care sunt problemele cu care se confruntă tinerii din România cât și cei din Austria, după cum ați observat?
Aș relua o problemă menționată la începutul acestui interviu și anume dificultatea tinerilor din ziua de astăzi de a concilia adevărul științific cu adevărul biblic. Această provocare nu s-a manifestat atât de pregnant în generațiile anterioare, așa cum bine știm și trebuie să ne asumăm această realitate. Bisericile penticostale nu au fost populate de oameni foarte educați și atunci nu și-au pus această problemă, nu a fost această tensiune cognitivă în ființele credincioșilor penticostali. Însă pe măsură ce se pârguiește și în bisericile noastre o generație educată, apar aceste tensiuni cognitive în ființele lor, citesc scriptura, știu care este adevărul biblic și „li se pare”, spun asta „li se pare” pentru că de multe ori este doar o aparență, li se pare că adevărul biblic intră într-o contradicție flagrantă cu adevărul științific pe care și-l însușesc la școală.
Cred că problema cea mai gravă nu este această tensiune, pentru că ea este inevitabilă pentru un tânăr inteligent și educat, este normală, le-aș spune tinerilor să nu se îngrijoreze în privința asta. E normal să aibă aceste întrebări, problema apare atunci când nu au cu cine discuta aceste chestiuni, aceste probleme, fie pentru că adulții sunt prea duri cu ei, îi reped cu cuvintele: „un tânăr creștin nu ar trebui să pună la îndoială, să aibă asemenea îndoieli”, fie nu au ei încredere în competențele slujitorilor sau ale adulților care ar trebui să-i sfătuiască, și rămân cu aceste îndoieli, cu aceste crize, cu aceste tensiuni care exercită o forță germinativă negativă dacă ele nu sunt dezamorsate.

14.În momentul în care apar întrebări și îndoieli cui ar trebui să se adreseze?
În mod normal ar trebui să se adreseze fie părinților, fie slujitorilor, că sunt pastori de tineret, diaconi, prezbiteri, păstori în biserică, dar n-ar fi rău să se adreseze și unor mentori, unor creștini care nu au o slujire publică dar sunt maturi în credință. Este de dorit lucrul acesta, fiecare putem îmbărbăta, putem sfătui, putem îndruma pe alții. Deci, la modul general fiecare dintre noi ar trebui să fim capabili să-i îndrumăm pe tineri, dar și întrebările lor au diferite grade de dificultate, și atunci în funcție de gradul de dificultate cred că ar trebui să li se adreseze și slujitorilor bisericii, care ar trebui să le ofere răspunsuri competente.

15.Ce v-ați dorit să faceți și nu ați putut?
Din multitudinea de lucruri, toți avem lucruri pe care am dori să le realizăm. Aș enumera niște lucruri pe care nu am reușit să le fac până acum, dar sper să o fac în viitor. Mi-am dorit să scriu mai mult pe lângă ceea ce am scris, sper până la urmă Dumnezeu să mă ajute! Mi-aș fi dorit până în momentul de față să fi putut scrie un manual de predicare din perspectivă penticostală românească. Încă n-am reușit să fac lucrul acesta, este un proiect fără corp încă, este undeva în mintea mea, sper să se materializeze. La fel mi-am dorit mult să scriu un manual pentru studenți, pastori și predicatori din biserici, un manual de exegeză și hermeneutică biblică prin care să îl ajut pe slujitorul creștin să urmărească niște pași într-o strategie coerentă de interpretare a textului biblic pentru a-l putea înțelege și a-l transmite mai departe prin învățătură. Deci un manual de exegeză și hermeneutică biblică. N-am reușit până acum, sper să reușesc în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, cum va rândui Dumnezeu.
16.Ați scris o carte sau două, despre ce este vorba?
În total sunt patru, dar cele două sunt mai cunoscute pentru că se adresează publicului mai larg. Prima este teza de doctorat, care fiind o carte foarte științifică nu este atât de accesibilă, nu se adresează publicului larg. Cea mai accesibilă carte este Introducerea în Noul Testament – o carte prin care îmi propun să îl ajut pe cititorul Noului Testament să înțeleagă în primul rând cum au ajuns cele 27 de scrieri ale Noului Testament să fie puse împreună și să formeze Noul Testament, să înțeleagă lumea în care au viețuit scriitorii și personajele Noului Testament, și apoi să înțeleagă marile teme teologice, pe care sub inspirația Duhului Sfânt scriitorii biblici le-au pus în operele lor atât în scrierile istorice, cât și în scrierile epistolare și didactice. Pe scurt, cartea oferă o prezentare generală a mediului Noului Testament, a istoriei formării Noului Testament și a scrierilor Noului Testament.
17.Un gând pentru cititorii revistei Apa Vieții.
Îi încurajez pe cititorii revistei Apa Vieții să progreseze în această disciplină a cititului pe care deja și-au format-o, din moment ce sunt cititori ai revistei înseamnă că citesc, îi încurajez să citească sfintele scripturi, revista și alte cărți care îi ajută să interpreteze corect sfintele scripturi, pentru că provocările vieții de credință din zilele noastre sunt atât de complexe încât e nevoie de ajutor, de asistență avizată în interpretarea scripturilor pentru discernerea voii lui Dumnezeu.

Ghiță Bujdei