În epoca modernă, atunci când un om se naște i se întocmește un certificat de naștere în care îi sunt consemnate informațiile personale. Cu alte cuvinte, de la nașterea lui, omului îi este oferită o anumită identitate, este fiul sau fiica unor anumiți părinți și are un anumit nume. Din punct de vedere social identitatea nu este un lucru atât de complex, însă când vine vorba de viața spirituală a omului lucrurile se complică. De aceea în această reflecție personală îmi propun să discut pe scurt și din perspectiva nou testamentară despre Legământul cu Dumnezeu și identitatea creștină. Pe parcursul acestei reflecții teologice mă voi folosi de mai multe texte din Sfânta Scriptură prin care vreau să arăt: 1) care este problema omului și 2) care este soluția lui Dumnezeu la această problemă.

Problema omului:identitatea de păcătos

La nașterea sa, omul este un păcătos. Omul nu este păcătos doar din cauza acțiunilor sale, ci și din cauza identității sale. De la căderea în păcat a primilor oameni creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, generație după generație, „toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), având nevoie de reabilitare. Această reabilitare se poate face doar într-un singur fel: prin intrarea în Legământ cu Dumnezeu și primirea unei noi identități, și anume identitatea pe care omul o avusese la început, în Grădina Edenului, în prezența lui Dumnezeu, dar pe care a pierdut-o atunci când nu a ascultat de Dumnezeu.
Psalmistul David relatează despre el însuși în felul următor: „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5). Din afirmația lui Dumnezeu se înțelege că omul are o identitate de păcătos încă de la nașterea sa. Lucrul acesta este confirmat și de apostolul Pavel în Efeseni 2:1-3 unde ni se spune care este identitatea omului înainte de convertire și felul cum se raportează Dumnezeu la această identitate. Mai exact, Pavel afirmă că oamenii fără Dumnezeu sunt „morți în greșelile și păcatele” lor (versetul 1) și au identitatea de „fii ai neascultării” (versetul 2) și de „copii ai mâniei” (versetul 3). Cuvântul mânie ne arată felul cum Dumnezeu se raportează la fiii neascultării. Dumnezeu este mânios pe fiii neascultării, de aceea, ei sunt numiți copii ai mâniei.
Soluția lui Dumnezeu la problema omului
Dumnezeu nu a stat nepăsător față de starea de păcat a omenirii și nu a renunțat la oameni. În Efeseni 2:4-19, apostolul Pavel ne arată felul în care Hristos ne oferă o nouă identitate, aceea de cetățean al Cerului.
Prin Sângele Legământului Domnului Isus Hristos fiecare om poate fi spălat, curățit, albit și înnoit. Apoi omul trebuie să-și asume acest Legământ și să trăiască în „faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Prin faptele noastre bune ne este confirmată identitatea noastră de cetățean al cerului.
Așadar, prin intrarea în Legământ, omul primește o nouă identitate în Hristos. El nu mai este un fiu al mâniei și al neascultării, ci un fiu al Cerului. Nu mai este mort în greșelile și în păcatele lui, ci este viu pentru Dumnezeu și plin de râvnă pentru fapte bune.
Concluzie
În concluzie, înțelegem din Sfânta Scriptură că identitatea omului neconvertit este cea de păcătos, un fiul al mâniei care a moștenit identitatea aceasta de la părinții lui. Însă Dumnezeu nu a lăsat lucrurile așa. Prin Legământul pe care Dumnezeu îl face cu noi, pe baza sângelui lui Hristos, noi primim o nouă identitate: aceea de copii ai lui Dumnezeu și de cetățeni ai Cerurilor. „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El” (Romani 8:17).

 

Viorel Boldor