Trăim într-o societate în care fără lumea virtuală cu tot ce ține de ea: internet, smartphone, computer pare că nu se mai poate trăi. Poate că ceea ce caracterizează cel mai mult vremurile de azi sunt așa numiții „smartzombies“, oameni atât de adânciți în lumea lor virtuală din telefon că nu mai știu ce se întâmplă în jurul lor.
2) Suntem prea puțin conștienți de felul în care ne fură diavolul timpul. Toți ne uităm pe internet să ne mai verificăm emailurile, să vedem cine ce ne-a mai scris, ce știri mai sunt, și prea puțini își dau seama că din câteva minute se fac ore. V-aș provoca să vă faceți un tabel și să vă scrieți pe o foaie ora la care ați intrat și la care ați ieșit. Și veți avea surprinderea să vedeți că versetul “Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16), adică să prețuiești timpul și să-l folosești pentru eternitate, este o poruncă adresată societății de azi.
1) Sunt șocante. Se pare că în medie în toată lumea cam 6 ore și 40 de minute suntem online. În Austria cam 5 ore și 1 minut. În România 5 ore și 30 de minute. Capul de listă este Filipine cu 10 ore si 2 minute zilnic. Iar cel mai puțin online stau japonezii, 3 ore și 45 de minute (de.statista.com). În rândul copiilor și adolescenților orele cresc mult mai mult. La aceasta se adaugă faptul că numerele cresc anual.

1. Pentru avantajele pe care le aduce internetul, care este o sursă nelimitată de informații accesibile, relativ ușor de găsit, prin care economisim timp și care pot fi folosite în mod practic: să lucrezi, să studiezi, să te documentezi într-o anumită temă, domeniu etc. Nimeni nu poate nega avantajele lumii virtuale atâta timp cât sunt sau vor rămâne ușor accesibile și ieftine. Filtrarea informațiilor rămâne o sarcină a fiecăruia.

2. Pentru promisiunile ei. În Geneza 3 șarpele îi face o promisiune femeii că dacă va mânca din pomul oprit „veți fi ca Dumnezeu“. Lumea virtuală ne amăgește cu promisiunile ei, că poți cunoaște totul, „hai să vedem ce se mai întâmplă prin lume“, că poți fi prezent peste tot în lume, ba mai mult poți ajunge cineva cunoscut, renumit (din cauza asta ne facem selfie peste tot, să știe toți, să ne vadă toți, să ne invidieze toți), într-un cuvânt să fii ca Dumnezeu în propriul tău univers (cine are mai multe like-uri, followers, friends). Se spune că fiecare are așa numita „Filterblase/filter bubble“, lumea lui de informații. Ca și în cazul lui Adam și Evei toate aceste lucruri se plătesc prin înstrăinarea de lumea reală, de familie și de Dumnezeu.

3. Pentru anonimatul ei. Lumea virtuală este un loc în care poți să îți satisfaci aproape orice dorință, plăcere, păcat, că nu te știe nimeni, în cămăruța ta unde nu te vede nimeni. Se știe că toate informațiile sunt stocate, înregistrate, știm că Dumnezeu ne vede, vom fi trași la răspundere, dar cu toate acestea anonimatul rămâne o mare ispită.

4. Pentru refugiul ei. Lumea virtuală este un loc foarte ademenitor în care să te retragi când ai probleme, când te plictisești, când nu știi ce să faci, când nu vrei să rămâi cu tine însuți, când vrei să fugi de lumea reală. Scriptura spune că Dumnezeu vrea să întipărească în noi chipul lui Cristos prin încercări, suferințe, lupte de tot felul care să ne călească, să ne facă tari și oameni încercați pentru Împărăția lui Dumnezeu. Diavolul, ca un înșelător ce este, vine și ne promite prin lumea virtuală o cale de a fugi de realitate, de a o nega, și un loc în care carnea se poate bucura în ascuns.
Închei cu un aforism: „Spune-mi cât stai în lumea virtuală și îți spun cine ești, ce vei ajunge și unde vei ajunge!“.

Daniel Lucuța