„Iată că v-am dat putere
să călcați peste șerpi
și peste scorpioni și peste
toată puterea vrăjmașului
și nimic nu vă v-a putea
vătăma.“
Luca 10:19

 

Eu si Emma, sora mea, mereu ne-am dorit să
plecăm în misiune în Africa. Când o prietenă din România,
Ruth, ne-a vizitat și ne-a povestit despre mătușa ei, care
trăiește de mulți ani în Mozambic, am decis să zburăm
toate trei pentru a ajuta acolo timp de o lună. Știam
pericolele și riscurile pe care le implică o astfel de misiune,
mai ales într-o astfel de țară. Dar, de asemenea, am știut
că Dumnezeu ne va proteja și că familiile și prietenii noștri
se vor ruga pentru noi.
După o călătorie lungă am fost primite cu dragoste
de Simona Caba și soțul ei Jeosafa. Acolo am vizitat două
baze de misiune diferite în care am stat două săptămâni
la fiecare. Prima bază de misiune a fost în Inhaminga, un
sat afectat de războiul civil din Mozambic, unde locuitorii
s-au simțit lăsați în urmă și uitați, și unde eu am avut o
experiență de neuitat.
Misiunea noastră a fost lucrarea cu copiii de acolo.
Misiunea „Africa Wa Yesu” a deschis 5 școli creștine în jurul
Mozambicului, la care noi am ajutat la două din ele. Acolo
profesorii îi învață pe copii, pe langă scris, citire, aritmetică,
istorii biblice și cântece creștine.
Când faci o astfel de călătorie misionară, trebuie
să te pregătești mental și spiritual pentru aceasta. Pentru
că nu am fost niciodată într-un astfel de loc tropical, am
avut temerile noastre. Într-o seară, Simona a trebuit să
ne explice riscurile posibile, unde ne-a învățat cum să ne
comportăm când vedem anumite animale periculoase.
Ne-a spus că, dacă întâlnim șerpi sau scorpioni, să nu
arătăm că suntem speriate, pentru că atunci ei ne vor
ataca, la fel să nu mergem repede, să nu fugim sau să
calcam pe ei, pentru că atunci am putea încuraja animalele
să ne muște. Simona a văzut că ne-a fost frică, de aceea
ne-a întărit cu un cuvânt din Biblie de la 2 Timotei capitolul
1 cu versetul 7 unde scrie: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat
un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuință.”
În noaptea aceea, m-am visat cu un șarpe care a încercat
să mă muște, dar nu a reușit. Când m-am trezit îngrijorată,
am deschis Biblia, și s-a deschis exact la pasajul din 2
Timotei, din care ne-a citit Simona.
Incurajată am mers la școală, unde noi trei fete
eram responsabile pentru o clasă de copii. Împreună
cu profesorul unui grup, am făcut un joc cu copiii. În această săptămână
școlară, copiii au învățat diferite animalele, așa că am pregătit un joc în
care trebuia să imităm animale. Un copil a trebuit să numească un animal
și toți ceilalți trebuiau să imite animalul numit. După câteva runde, un copil
a strigat „Cobra!”. Pentru că ei numesc șerpii „cobra”, am crezut că acum
trebuie să imităm un șarpe. Ceea ce copilul a vrut să spună era că a văzut
un șarpe care s-a apropiat de noi. Deoarece copii știu cum să reacționeze
atunci când văd un șarpe, ei s-au distanțat, iar eu în schimb am continuat să
imit un șarpele. Când am înțeles de ce au plecat copiii, a fost prea târziu să
mă mai îndepărtez și eu de șarpe. Capul șarpelui era deja lângă piciorul meu
stâng, a fost atât de aproape încât puteam să calc pe el.
Pentru că eram în această stare de șoc, nu m-am mișcat
deloc și un profesor a venit repede cu un băț și a lovit
șarpele în cap și astfel a murit. Apoi mi-a spus că a fost
bine că nu am făcut nici o mișcare greșită, deoarece acest
șarpe era unul dintre cei mai periculoși din acea regiune,
care de obicei nu iese din tufișuri sau din locurile unde se
ascunde. A și spus că mușcătura acestui șarpe te ucide
în mai puțin de o jumătate de oră dacă nu acționezi în mod
corespunzător.
Prin acest verset, prin vis, și prin acțiunea mea
în această situație, Dumnezeu mi-a dovedit că nu trebuie
să mă tem de nimic, căci mă protejează. Am văzut
cu adevarat protecția lui Dumnezeu în viața mea și Îi
mulțumesc pentru toată călăuzirea care am primit-o în
această misiune. Domnul să fie lăudat!
Tania Borze