«Duceți-vă în toată lumea și
propovăduiți Evanghelia la
orice făptură. Cine va crede și
se va boteza va fi mântuit, dar
cine nu va crede va fi osândit.»
Marcu 16:15,16

 

Împreună cu un grup de tineri participanți la Misiunea
din vara acestui an de la Drobeta Turnu-Severin am trăit mai profund realitatea versurilor lui
Costache Ioanid:
„Dacă am grai și nu muget / să spun ce iubesc și ce nu, / dacă am harul să cuget, / o, Doamne, așa
ai vrut Tu.”. Con- sider că pe lângă experiențele avute în urma discuțiilor cu oamenii în timp ce
străbăteam străzile Olteniei, merită amintit un eveniment care m-a mișcat profund, atât pe mine
cât și pe ceilalți.

Ne-am întors din misiune mai înțelepți, mai maturi spiritual, mai conștienți că depindem de har, de
El, con- statând, sau dacă vreți confirmând unul din adevărurile scrise de Solomon: „e mai bine să
te duci într-o casă de jale…” (Ecl. 7:2).
La Gura Văii, într-un sat undeva pe malul stâng al Dunării la câțiva kilometri de Porțile de Fier,
pe un drum de țară care te lasă cu impresia că ești pe un „drum cu sens unic”, ascuns parcă anume
după niște dealuri de privirile oamenilor curioși sau ca semn de capitulare sau de re- cunoaștere a
neputinței omului, în spatele unui gard din fier, am vizitat Spitalul de Psihiatrie din localitate,
unde un număr de aproximativ 50 de pacienți de vârste diferite, bărbați și femei, s-au bucurat
într-un mod mai diferit decât știm noi de darurile pe care le-am adus (sandviciuri, fruc- te, …).

Am cântat împreună, ne-am rugat împreună, dar mesajul evanghelistic a fost înțeles, din păcate,
doar de personalul medical și de noi…
La întoarcere, pe drumul spre Centrul de Misiune, nu am mai cântat (ca de obicei), nu am mai
discutat (ca de obicei), ci parcă retrăiam secvențe din Spital, secvențe ce ne vor urmări un timp,
și o întrebare pe care nu o vom uita degrabă: „Ce este omul?”

 

Cornel Avram