O zi de noiembrie ca oricare alta! O dimineață rece ca o dimineață de toamnă, somnul se joacă încontinuu cu ochii mei, venind și plecând! Parcă ar vrea să pregătească oboseala pentru ziua ce urmează sau odihna de care am nevoie. Plapuma ba e prea scurtă, ba e prea grea, ca o povară pe care o apuci și o lași după cum ți-e nevoia de moment! Mintea începe să prelucreze primele date ale zilei trecute, ale celei curente și memoria scârțâie de pe acum ca o moară neferecată.
AMINTIREA
Cel puțin lucrul cel mai important pentru începerea zilei, mi-a fost livrat la timp –rugăciunea. Alunec pe marginea patului și împreunând palmele aspre, îngân pios spre cer mulțumirea pentru o nouă zi de har. Încetișor zorii mijesc și parcă lumina zilei pătrunde prin geam și în mintea mea, făcându-mi ordine printre gândurile copleșite până adineauri de moliciunea perinei. Deodată un zâmbet abia perceput al sufletului îmi scurtcircuitează întreaga mea ființă, mă împrospătează și mă pregătește de provocările acestei zile. Cauza? Un verset recitit aseară târziu și-a făcut loc în mintea mea și s-a înfățișat în toată plenitudinea frumuseții sale divine!

Iată gândul însuflețitor cu toată încărcătura lui spirituală și motivațională! Muncă și luptă, mântuire și Mântuitor, eu și nădejdea!
Mă opresc la grupa aceasta în care eu relaționez cu nădejdea…și îmi spun că nu este ceva simplu de înțeles și lesne de aplicat! Pentru aceasta, înainte de a-mi pune în aplicare orarul stabilit pentru această zi, aș vrea să îmi explic termenul nădejde într-un mod practic, pentru ca seninul să îmi rămână amprentat pe față întreaga zi!

NĂDEJDEA ÎN MOD PRACTIC
Victor Hugo spunea că „nădejdea este semnul distinctiv de orice altă rasă, pus de Dumnezeu pe fruntea omului.” Pentru aceasta, unul dintre lucrurile pe care vreau să mi le explic este dacă speranța este sinonimul nădejdii, și dacă pot acoperi cu el întregul spectru semantic al cuvântului. Deschid pentru asta cărțile de specialitate și aflu că speranța este sentiment de încredere cu privire la soluționarea favorabilă a unor așteptări pe care le ai față de un anumit lucru. Este în sine un lucru rău? Nu! Însă speranța lasă loc hazardului, și pentru că probabilitatea împlinirii ei oscilează între 0% și 100%, ea trăiește în mine concomitent cu nesiguranța, îndoiala și resemnarea.
DUMNEZEU ȘI PROMISIUNILE LUI
Pe de altă parte nădejdea are un element în plus care lansează disputa dacă pot sau nu pot fi folosite ca sinonime. O definiție a nădejdii spune că acest sentiment este întărit de convingerea că ceva sau cineva își va aduce contribuția la soluționarea favorabilă a problemei. Ceva sau cineva! Și pentru că vorbesc în contextul spiritual sunt convins pe deplin că elementele în cauză sunt Dumnezeu și promisiunile Lui. Prioritatea traducerii din greacă a cuvântului „elpis” în Scriptură este atunci justificată mai ales prin faptul că se folosește foarte mult sub forma – nădejdea mântuirii. Dacă am identificat traducerea corectă și stabilitatea ei justificată cum se face că Biblia menționează și o altă expresie a nădejdii? Există posibilitatea ca după ce am identificat termenul corect, el să mă ducă pe un drum greșit? Cercetez Cuvântul lui Dumnezeu și înțeleg că este vorba despre nădejdea înșelătoare, care deși este trainică și are o oarecare acoperire de fond, are un fundament greșit și o percepție defectuoasă a voii lui Dumnezeu!
În Vechiul Testament, în cartea lui Ieremia capitolul 7, scrie „…Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!»”. Pot deci observa că schimbarea subtilă de fundament creează o nădejde falsă și în cele din urmă înșelătoare!

NĂDEJDEA MÂNTUIRII
În cartea „Întâmplările pelerinului în călătoria sa”, John Bunyan personifică virtuțile și viciile în însoțitori sau împotrivitori pe calea spre Cetatea Cerească! Nu lipsit de înțelepciune autorul îl face tovarăș bun de drum pe pelerinul Nădejde-vie tocmai când scapă din Bâlciul Deșertăciunilor, călătorind împreună până la marea trecere prin Poarta Cerească! Deci modul diferit de lucru a celor două nădejdi este că prima te întreține, te motivează și îți dă călăuzire, iar cea de-a doua trebuie să o întreții tu prin repetiții, prin ritualuri și nu îți acordă impulsuri stimulative pentru prezent și viitor! Este clar acum că fundamentul este esențial în nașterea unei credințe și a unei nădejdi sănătoase, pentru ca la vremea cuvenită să poți culege rodul pregătit pentru binecuvântarea sufletului tău! Căldura sufletului simțită la gândul acesta îmi întețește zâmbetul și îmi dă forță să fac un pas mai departe în viață, timp și lucrare spre acea clipă când …„se arată Slava marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:13).
Am început încă o zi, conștient de ce înseamnă și ce nu înseamnă nădejde, pentru a nădăjdui pe un fundament solid în Cuvântul Bibliei și pentru a rămânea motivat de o nădejde vie în Cel ce este temeiul și resursa inepuizabilă de nădejde, adică Dumnezeu! De câte ori voi zâmbi în diminețile care vor veni, voi ști care este substratul spiritual al seninului din sufletul meu, voi ști că El este Nădejdea!
Traian Suciu