Când cad, El mă iartă, când sunt slab,
El mă întărește. Când sunt pierdut, El îmi
arată calea. Când mi-e frică, El îmi dă
curaj. Când mă poticnesc, El mă ține. Când
sunt trist, El mă reface. Când sunt asuprit,
El mă ocrotește. Când sufăr pierderi, El
îmi dăruiește. Când stau în fața morții, El
mă poartă pe brațele Lui puternice.

Marile dureri, care poartă pecetea destinului,
nu pot fi cuprinse în cuvinte când viața îți este retezată… Acest adevăr l-am trăit copleșitor acum
38 de ani, când adorabilul meu soț a plecat pe drumul fără întoarcere. Un om ca- racterizat de
atâta omenie. Dispariția lui fizică m-a întunecat de durere, lăsându-mă cu doi copii minori, de 5
și respectiv 11 ani.

• În durere L-am căutat pe Dumnezeu

De la el am învățat ce înseamnă omenia. Mi-a explicat mereu ce înseamnă să iubești oamenii și să-i
ajuți la nevoie. Mi-a arătat lumea cu dificultățile ei, dar și cu leacurile sale cele mai de preț,
care sunt: credința, înțelepciunea, răbdarea și multă afecțiune față de aproapele tău. Am trăit
marcată în singurătate, tăcere, răbdare, alături de fiicele mele pe care le-am divinizat, purtând
ranița grea a vieții, neștirbind memoria soțului meu drag.
Către cine te-ai întoarce dacă ai avea probleme financiare și n-ai putea ieși din ele? Către cine
te-ai întoarce dacă fratele tău cel mic, răpus de o boală incurabilă, a plecat dintre noi, lăsând
un gol imens în suflet? Către cine te-ai întoarce dacă o boală in- curabilă a pătruns în corpul
tău? Eu m-am întors către Dumne- zeu, Salvatorul și Mângâietorul.

• Trecem prin încercări cu un scop.

Prin credință eu mi-am găsit ușurarea, calmul, îndepărtând tumultul unei inimi agitate, primind o
pace adâncă sufletului și trupului. Legătura cu Dumnezeu mi-a redat stabilitatea psihică, grea
încercată prin decesul celor dragi, discernământul de care aveam atâta nevoie pe calea vieții mele
singuratice.
Din propria mea experiență pot afirma cu toată certitudinea, că dacă intrăm în Sanctuarul lui
Dumnezeu, nu numai că vom fi izbăviți de ochiul rău, dar vom gusta dulcea împărtășanie cu El și vom
căpăta valoarea care rămâne pentru totdeauna, un loc de odihnă sufletească, ce ne păzește pașii
greșiți ai umblării pe pământ. Dumnezeu este santinela care veghează, ocrotește, ne modelează după
chipul și asemănarea Lui, nu ne lasă să fim striviți de păcatele acestei lumi incerte în care
trăim. Ne îmbărbătează cu puterea Lui divină zilele bătrâneții noastre și ne dă o
autodisciplină a minții, ne instalează o siguranță câte zile mai avem noi pe pământ. Încercările
prin care am trecut au avut un scop bine determinat de a-I sluji lui Dumnezeu, de a mă încrede în
puterea Lui și de a-mi canaliza gândirea în înțelepciunea Cu- vântului Său sfânt din Scriptură.
Dumnezeu este primul și ultimul început, EL este Vegheatorul Creației, Creatorul Universului. El a
existat dintotdeauna, există acum și va exista pentru totdeauna. Conducătorii acestei lumi nu-L pot
înțelege, armatele lor nu-L pot înfrânge, școlile nu-L pot explica, liderii nu-L pot ignora. Irod
nu L-a putut ucide, fariseii nu L-au putut încurca, Nero nu L-a putut zdrobi, Hitler nu L-a pu- tut
reduce la tăcere. El este cel mai puternic dintre cei puternici. El este conducătorul
conducătorilor, Împărat al Împăraților. EL este sfânt, puternic și adevărat, iar căile Sale sunt
drepte. Cu- vântul Său este veșnic, iar voia Sa neschimbătoare. El este Răs- cumpărarea,
Salvatorul, Domnul și Călăuza.
Când cad, El mă iartă, când sunt slab, El mă întărește. Când sunt pierdut, El îmi arată calea. Când
mi-e frică, El îmi dă curaj. Când mă poticnesc, El mă ține. Când sunt trist, El mă reface. Când
sunt asuprit, El mă ocrotește. Când sufăr pierderi, El îmi dăruiește. Când stau în fața morții, El
mă poartă pe brațele Lui puternice.

• Fiți buni unii cu alții.

El, Dumnezeul cel Sfânt, a spus aceste lucruri și ele sunt de neclintit: Dumnezeu este partea mea
și totul este în mâna Lui și acest lucru dă bucurie sufletului meu singuratic.
Rog pe toți cititorii să aibă încredere în Dumnezeu, să fim buni unii cu alții și dacă putem, să
atenuăm suferința celor în- cercați, măcar cu o vorbă bună, cu o strângere de mână sinceră, să
lepădăm din inima noastră tot ce este amărăciune, să nu-L mai întristăm pe Dumnezeul nostru.

Eva-Aurelia Dobrot