Trăim într-o lume în care marea majoritate a oamenilor trăiesc după poftele lor, fiecare încearcă să respecte, în măsura în care poate, legile țării ca să scape de judecata și pedeapsa legii, dar legea morală și spirituală nu mai este interesantă pentru ei. În acest context, am putea spune că trăim ca în vremurile judecătorilor când „Fiecare făcea ce-i plăcea…” (Jud. 17:6)

Nu degeaba scria proorocul Isaia: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.” (Isaia 55:8). Înțeleg de aici că există mai multe căi pe care putem să umblăm, există căile lumii și există căile Domnului, iar noi suntem ori pe unele ori pe altele, slujind ori stăpânului lumii, ori Domnului și Creatorului nostru, căci „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6:24).
În continuare doresc să menționez: patru căi pe care nu trebuie să umblăm, și șapte căi pe care ne putem găsi ca și copii ai Domnului.
Căile lumii:

Calea celor păcătoși: „ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!” (Ps. 1:1).
Calea celor asupritori: „Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori.” (Ps. 17:4).
Calea necredincioșiei: „ Depărtează-mă de calea necredincioșiei, către Tine, și dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!” (Ps. 119:29).
Calea celor răi: „ Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan și pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.” (Ps. 146:9).

Căile pe care pot și trebuie să umble cei care vor să fie mântuiți:

Calea celor neprihăniți: „Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.“ (Ps. 1:6).
Calea plăcută Domnului: „Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei! Netezește calea Ta sub pașii mei.” (Ps. 5:8).
Calea cea dreaptă: „Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.” (Ps. 8:32).
Calea Sa: „ El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.” (Ps. 25:9), “Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.” (Ps. 27:11).
Calea poruncilor / orânduirilor Tale: „Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, și voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. (Ps. 119:27), „ Învață-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o țin până la sfârșit!” (Ps. 119:33).
Calea adevărului: „Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.”(Ps. 119:30).
Calea veșniciei: „Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!” (Ps. 139:24).
Doamne, dacă până acum poate am umblat sau ai umblat pe calea celor răi, cu cei păcătoși, care se fac vinovați de cel mai mare păcat, cel al necredinței în Isus sau i-am asuprit pe cei credincioși, este vremea ca să alegem calea cea DREAPTĂ, ADEVĂRATĂ, PLĂCUTĂ Domnului, ca împreună cu cei NEPRIHĂNIȚI, SMERIȚI care ascultă de PORUNCILE și ORÂNDUIRILE LUI să putem alerga pe SINGURA CALE care ne duce în VEȘNICIE.
ISUS CEL ÎNVIAT, i-a zis lui Toma (necredinciosul, sau puțin credinciosului!), și ne spune și nouă AZI și ACUM: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).
Arătă-ne Doamne CALEA pe care trebuie să umblăm, căci în Tine ne încredem! (Ps. 143:8).

 Mihai Borze