A fost odată un băiat pe nume Ieremia. El trăia împreună cu mama și tatăl lui într-o căsuță mică de piatră, la Bethleem. Era deja târziu, se înnoptase, dar nimeni nu dormea. Mama lui Ieremia pregătea mâncarea iar fiul ei aranja prin cameră înainte de a merge la culcare. „Mamă am auzit niște oameni vorbind de un rege care s-a născut azi în Bethleem și…” „A fost probabil doar un zvon fiule, interveni mama repede. Nu crede tot ce auzi de la niște oameni săraci. Voiau probabil să își facă singuri speranțe.” „Da dar…” „Doar nu vrei să te duci să îi cauți, ca să vezi dacă au dreptate”, l-a dojenit mama pe Ieremia, care știa cât de mult era băiatul ei fascinat de povești. Ieremia se arătă dezamăgit, dar ascultă. Tare mult și-ar fi dorit să afle dacă povestea despre regele acesta era adevărată. „Ascult-o pe mama ta fiule. Mâine dimineață vei putea să te duci să cauți adevărul”, a intervenit și tatăl lui. Trecuse ceva timp de la discuția lor și Ieremia era deja gata cu treburile lui.
În timp ce mama aranja masa pentru cină, cineva bătu la ușă. „Cine poate să fie la ora aceasta?” Din nou s-au auzit bătăi. Tatăl lui Ieremia s-a ridicat și s-a dus la ușă. Ieremia auzea niște voci de bărbați venind dinspre hol. Cum era tare curios, ciuli urechile să audă cine vorbește „Știm că este târziu, dar puteți să ne găzduiți o vreme. Vrem doar câteva ore să ne odihnim înainte de a ne continua călătoria.” Se auzeau pașii îndreptându-se spre camera unde mâncau ei de obicei. Ieremia s-a apropiat să vadă cine erau musafirii lor din aceea noapte. A văzut niște bărbați îmbrăcați în haine scumpe de purpură, cusute cu fir de aur. La cum arătau, oricine și-ar fi dat seama că nu erau localnici, ci niște călători de prin părțile Palestinei, erau magi. Mama s-a ridicat și i-a invitat să ia loc cu ei la masă. În timp ce magii luau loc, mama lui Ieremia punea deja bucatele pe masă.
„De unde veniți Domnii mei?”, a întrebat tatăl lui Ieremia. „Am fost să vedem regele de curând născut, pentru a ne închina Lui.” „Ați auzit de rege?”, a întrebat Ieremia plin de curiozitate. „Înseamnă că povestea este adevărată”, spuse deja băiatul. Bărbatul a dat din cap. „Cum este? Stă într-un palat mare? Cum ați auzit de el…” Ieremia nici nu știa la care din întrebările lui voia mai întâi să primească răspuns. „Ce zici băiete dacă mâncăm mai întâi și apoi musafirii noștri vă vor povesti ce vrei să auzi?” interveni mama. Ieremia își ceru scuze pentru nerăbdarea lui și așteptă apoi nerăbdător până când oaspeții au terminat de mâncat. Apoi unul dintre magi începu să povestească: „Noi venim dintr-o țară dinspre răsărit. Am văzut o stea nouă pe cer și ne-am lăsat conduși de ea. După o călătorie lungă am ajuns la Ierusalim și ne-am decis să întrebăm pe împăratul Irod despre regele de curând născut, despre care se prorocise din vechime că avea să vină. El nu știa să se fi născut vreun rege. Noi i-am povestit că am văzut steaua regelui și l-am întrebat de drum. Ne-a rugat, când îl vom găsi să ne întoarcem din nou la Ierusalim pentru ai da de știre despre locul unde este, căci voia să se închine și el.” „Dar împăratul Irod nu cred că vrea să mai fi un alt împărat decât el, spuse Ieremia . „O să explic și asta, așteaptă puțin.” „Deci, am pornit mai departe, și am urmat steaua cea nouă de pe cer. Ea ne-a condus la un staul lângă Bethleem. Am intrat și am văzut niște păstori care stăteau în jurul unei iesle. Ne-am uitat și am văzut un copil nou născut, pus acolo în iesle. El era de o frumusețe mare și avea atâta pace și măreție, așa încât am fost siguri că Acesta este Acela pe care Îl căutam.” „Dar cum arăta locul acela și unde erau părinții copilului?” Ieremia era atât de fascinat de povestea magilor, că voia să știe toate detaliile. Magii au povestit fiecare detaliul și ceea ce au aflat de la păstori, cum li s-a arătat un înger și le-a spus despre Mântuitorul care avea să se nască în acea noapte. Băiatul era tot mai interesat și privea pe bărbații din fața lui cu niște ochi atât de luminoși, încât magii nu se plictiseau să tot îi povestească. După o scurtă pauză, Ieremia a întrebat iarăși: „Și după aceea ce s-a întâmplat?” „I-am adus darurile noastre Mântuitorului și ne-am închinat Lui”, a răspuns unul dintre magi. „Ce fel de daruri?” „Aur, smirnă și tămâie”, a răspuns un altul. „Și v-ați dus la împăratul Irod ca să îi povestiți?” „Am vrut să facem aceasta, dar ne-a vorbit Domnul pe când eram în drum spre el, și ne-a zis să o luăm pe alt drum, pentru că Irod vrea să îi facă rău copilului.” „După ce ne-am întors pe alt drum, am decis să facem un popas și iată-ne ajunși aici”, a încheiat unul dintre magi povestea. Ieremia era foarte bucuros că a auzit o poveste atât de minunată, o poveste adevărată și mult și-ar fi dorit să fi fost și el acolo, pentru a-L vedea pe Mântuitor. Dar prin povestea auzită se simțea de parcă ar fi fost deja acolo.
Magii s-au sculat, le-au mulțumit pentru ospitalitate și că au putut să-și odihnească picioarele ostenite. Înainte de a pleca au dăruit fiecăruia ca recunoștință un bănuț de aur. Ieremia știa că așa ceva era prea valoros pentru a-l păstra, și dorea să îl dea înapoi, dar magii nu l-a lăsat. „Mulțumesc că mi-ați spus povestea aceasta minunată despre Mântuitorul nostru”, le-a mulțumit Ieremia din inimă. Magii au încălecat pe cămilele lor, care așteptau afară, văzându-și de drum.
Ieremia se pregăti de culcare dar înainte de a se așeza în pat, a îngenuncheat la marginea patului și în rugăciune a mulțumit lui Dumnezeu pentru faptul că Mântuitorul se născuse.
„Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)

Andreea Dumitru