Când am intrat pentru
prima dată în Biserica
Roua Hermonului, la
Herzogenburg, în luna
februarie, a fost o mare bucurie. Domnul
Isus a fost prezent în seara aceea, îmi
aduc aminte ce bucurie mare a fost la
cântare, ce putere în rugăciune… N-am
cuvinte să explic ziua aceea minunată.
Cu aproximativ două luni mai târziu
ne-am hotărât cu toată familia să ne
mutăm din Italia în Austria. M-am bucurat
foarte mult, deoarece dorul de a mă ruga
ca și prima dată la Roua Hermonului era
tot mai mare. Câteva luni mai târziu am
cerut lui Dumnezeu să lucreze cu mine,
Dumnezeu a ascultat rugăciunile mele
(am înțeles mai târziu aceasta), dar nu
îmi răspundea. Nu era momentul potrivit.
După câteva săptămâni a început să mă
doară burta și am mers la doctor să văd ce
era cu durerea respectivă. Doctorul mi-a
zis să mă duc la spital mi-a dat o foaie pe
care era scris “suspect de apendicită”, am
fost internată o săptămână în spital, după
care mi s-a spus că era vorba de un virus/
infecție. Nici nu mi-a trecut prin minte că
Dumnezeu de atunci începuse planul de
lucrare pe care eu îl așteptam foarte mult.
După ce am ieșit din spital încă mă durea
burta, dar nu așa de tare ca înainte.
Câteva săptămâni mai târziu au
venit niște frați cunoscuți la biserică,
care mai apoi au venit și la noi acasă, și
am făcut o rugăciune. Dumnezeu mi-a
spus prin acești frați că a pus un cerc de
aur la burta mea. M-am bucurat mult, dar
nu am realizat că Dumnezeu își ducea
mai departe planul Lui. După aproximativ
o lună sau două a început să mă doară
spatele în partea de jos. Dumnezeu a
trimis un frate acasă la noi, care s-a rugat
pentru mine, și prin care Dumnezeu mi-a
spus că mă vindecă. Când stăteam cu
toții la masă, acest frate m-a întrebat:
”Câți ani ai?” Eu am răspuns: “13”. El a
continuat: ”Vrei ca Dumnezeu să te boteze
cu Duhul Sfânt?” Eu nu am mai știut ce
să îi răspund, au început să îmi curgă
lacrimile pe obraz, și am spus “da”. Apoi
Domnul mi-a spus prin acest frate: ”Mai
rabdă puțină vreme și Eu te voi boteza cu
Duhul Sfânt!”. Mi-a mai spus și să nu mă
uit după lucrurile pieritoare, după poftele
pământești, ci să mă păstrez curată. Am
fost tare fericită, lacrimile continuau să
îmi curgă pe obraz ca semn de mulțumire
în fața lui Dumnezeu. Dar încă tot nu
îmi dădusem seama că Dumnezeu își
continuă lucrarea Lui, pentru care eu
insistasem atât de mult.
Câteva săptămâni mai târziu acest
frate m-a întrebat: “Crezi că Dumnezeu
te poate vindeca? (durerea de spate)”, la
care eu am răspuns: „Amin”. El mi-a spus
atunci: “Trebuie să răspunzi da. Sau
te îndoiești?” Am spus: “da cred!” Apoi
ne-am rugat și m-am simțit mai bine,
ceea ce din nou a fost o mare bucurie.
Dumnezeu lucra cu mine, chiar dacă eu
nu înțelegeam aceasta pe deplin.
În luna martie la Biserică s-a
anunțat că se va stărui după Duhul
Sfânt. Îmi doream foarte mult să
stăruiesc, mai ales că Dumnezeu îmi
vorbise cu privire la aceasta. Am primit
Duhul Sfânt! Chiar dacă în zilele care
au urmat am fost greu încercată, miam
dat seama că toate acestea au un
scop, iar după o conversație pe care am
avut-o cu tatăl meu în urma acestor
încercări am înțeles mai bine faptul că
Dumnezeu își începuse lucrarea cu
mine de mult timp.
Dumnezeu există cu adevărat, și
mari sunt planurile și minunile Lui!

Monica Grigorean