O viață fără prietenie? Nu. Nu știu să o descriu. Știu doar
că prietenia este o parte a vieții noastre despre care vorbim folosind cuvinte frumoase.

Aflând dragostea lui Dumnezeu și prietenia reală ce vine prin ea, cuvintele ne rămân puține. Dar
mărturisim cu tărie că ea ne-a fost adusă prin Isus.

Prin această prietenie cu Dumnezeu găsim pacea și bucuria pe care sufletul nostru le caută. Ni s-a
dat posibilitatea ca prin rugăciuni profunde într-o părtășie dumnezeiască să ne spunem poverile și
neîmplinirile noastre, primind apoi sfatul și ajutorul de care avem atâta nevoie. Putem cunoaște
puterea Sa prin ex- periențe și lucrări deosebite pe care doar El le face.

Prietenia cu Dumnezeu ne umple inima de credință și dra- goste ținându-ne totodată sub ocrotirea
Sa, care ne asigură o pace și o liniște deplină. Acestea toate sunt posibile pentru că dumnezeiasca
lui putere ne-a dăruit tot.

Petrică Stoian

Cum înțelegeți prietenia cu oamenii ca și creștin?

1. În primul rând cred că prietenia este o nevoie a omului și este
binevenită când este înțeleasă corect de către fiecare. Dumnezeu, după ce ne-a creat, a constatat:
„Nu este bine ca omul să fie singur”, și una dintre binecuvântările pe care ni le-a dat fiecăruia
dintre noi sunt prietenii. (Proverbe 17:17)

2. În al doilea rând, este o provocare pentru fiecare să păstrăm o prietenie. Spun asta din două
motive:

a. Privind în urmă la unele dintre prieteniile mele care arată ca și un fir de ață, cu noduri
uneori, iar alteori cu întreruperi, motivele ar putea fi diferite, chiar foarte creștinești, și
totuși să despartă uneori buni prieteni. De aici rezultă și al doilea motiv.

b. Devenind creștin am încercat să păstrez unele prietenii dintre cele vechi, cu scopul de a-i
aduce și pe ei la Hristos, dar pentru că prioritățile noastre nu mai erau aceleași, nu a prea
mers, așa că mi- am pus întrebarea: a fost scopul meu greșit? Eu cred că nu, pentru că prietenia
trebuie văzută ca o relație între oamenii care pot avea diferite activități împreună, dar care
trebuie să culmineze cu dorin- ța sinceră de a fi atât în cele pământești cât și în cele spirituale
de aceeași părere.

Închei cu Psalmul 119:63, „Sunt prieten cu toți cei ce se tem
de Tine și cu cei ce păzesc poruncile Tale”, Domnul să ne ajute ca orice prietenie a noastră ca și
creștini să ne ducă atât pe noi cât și pe prietenii noștri în cer la Domnul.

Mihai Bumb

 

1. Prietenia cu oamenii este strict limitată din privința Scripturii.

2. Prietenia poate fi cu toți acei ce se tem de Domnul și cu cei ce păzesc poruncile Domnului. Ps. 119:63

3. A fi prieten cu oamenii înseamnă a le vesti Evanghelia, a le arăta calea cea bună care duce la mântuire, ca ei să fie mântuiți.

4. Nu poți fi prieten cu oamenii care te pot influența la practici- le păcătoase, care te pot despărți de Hristos.

5. Prietenia cu oamenii este formată din oameni cu toată bogăția lor interioară dar și cu toate slăbiciunile și lipsurile lor.

6. La temelia unei prietenii stau mai degrabă smerenia și în- crederea decât perfecțiunea.

7. Un exemplu de prietenie se regăsește în întâmplarea în care Isus vine în cetate, niște oameni vor să-L vadă, îl duc pe sus pe prietenul lor, nu au loc să intre, și sparg acoperișul de dragul prietenului lor.

8. Deseori Dumnezeu se folosește de oameni ca să vindece alți oameni. Luca 5:20

9. Totuși cea mai bună prietenie este aceasta, să fii prieten cu Dumnezeu. Ioan 15:14

Vasile Năstase