„Tutti sono utili nessuno e indinspensabile” (toți sunt utili și niciunul indispensabil) spune un vechi și înțelept proverb italian.

Ideal ar fi — pentru pacea noastră lăuntrică, pentru creșterea bucuriei mântuirii și pentru „un mers ca pe roate” al Carului Evangheliei — ca acest proverb să se adeverească prin modul nostru de a fi, arătându-ne totodată destoinici pentru orice lucrare bună. În această stare vrea Domnul să ne aducă — pentru     Împărăția Lui, venită înlăuntrul nostru prin Duhul Sfânt și manifestată printre oameni sub privirea Celui Atotputernic și mult răbdător față de noi, în așteptarea ca toți să venim și să înaintăm în procesul pocăinței prin sfințirea noastră, după principiile Evangheliei. (1 Petru 3:8,9,11,12).

Orice ar spune unii doar din ISUS HRISTOS, prin El și pentru El sunt toate Lucrurile. Despărțiți de El nu putem face nimic. Bine ar fi, nici să nu vrem să facem ceva fără să avem — prin sinceritate, dreptate, echilibru și evlavie sfântă — certitudinea și evidența acordului Său.

Noi să fim niște oameni, într-adevăr caracterizați de această descriere: „Oameni ai Lui Dumnezeu, destoinici pentru orice lucrare bună”, lucrând după darul și puterea pe care ne-o dă Tatăl luminilor, pentru ca în toate lucrurile și împrejurările să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos a căruia este slava și puterea în vecii vecilor!

Așadar, iubiți frați și oameni ai lui Dumnezeu, pentru că nimeni dintre noi nu este indispensabil, dar toți sunt sau pot fi utili în lucrarea LUI, să avem dorul de a fi destoinici, pregătiți, utili voii Sale, căutând să învățăm și să ne însușim acest principiu spiritual, simplu de explicat, dar complex în a-l demonstra complet, evident și continuu în viața de slujire.

Principiul roții de rezervă în viața slujirii creștine

Privind sinceri și nepărtinitori înlăuntrul nostru și în preajma noastră prin adunările creștine și așa-zis creștine, iese la iveală tendința de a sluji în adunări publice, fie dintr-un dor de afirmare „ne-bun”, fie dintr-o chemare și confirmare sfântă. Diverși oameni sunt supuși unor impulsuri sau stări lăuntrice numite dor de a ieși în față, împinși parcă de la spate de glasul afirmării, de acele tendințe artistice, strecurate uneori chiar în dreptul celor cu chemarea și înzestrarea de la Dumnezeu.

Acel binecuvântat impuls al slujirii publice trebuie să rămână nealterat de „sindromul V.I.P.” (very important person), căutând lepădarea de sine, călăuziți de către marea putere a Duhului Sfânt. Acolo unde se observă uneori prezența acelui impuls care nu vine din voia lui Cristos, să acționăm ca atare învățând de la modul de mers și staționare dat de Roțile Făpturilor Vii. Astfel acel dor de a ieși în față, va fi combătut și vom putea zice cu încredere că ceea ce urmărim e plinătatea formei evlavioase după chipul și învățătura Lui Cristos Domnul. Sunt un rob netrebnic; am făcut ceea ce eram dator să fac (Luca 17). Aceasta reprezintă un mod complet de slujire și de menținere a slujbașului la dispoziția Stăpânului.

Viața umană, și în special cea creștină, are la bază anumite principii după care să ne ghidăm viața cea de toate zilele general vorbind cât și în anumite momente specifice ale vieții fie religioase, spirituale sau de o altă natură și scop, „suntem ghidați de legi principiale”.

De observat prezența principiului roții de rezervă de către cei ce doresc a fi lucrători aleși prin biserică, dar și de către biserică în alegerea lucrătorilor.

De urmărit și de folos, atât pentru cei ce cârmuiesc lucrări creștine prin planul lui Dumnezeu, pentru a avea o inimă disponibilă apoi de folos și de analizat de către cei ce sunt împinși de la spate de acel „dor artistic ne-bun de a ieși în evidență”; deopotrivă valabil pentru toți robii Domnului buni sau răi, pentru a merge din rău înspre bine și din bine înspre și mai bine, folosind pocăința, atât ca medicament pentru vindecarea necesară, sau ca vaccin preventiv ca să fim păziți sănătoși în fața acestui sindrom (V.I.P), numit și Înălțarea Umană (o urâciune înaintea Lui Dumnezeu, dealtfel).

Așadar, privind la roata de rezervă a unui automobil, fie mic, fie mai mare, nu-ți dai seama prea mult cât e de folositoare, decât dacă ești prevăzător pentru momentul acela ce întotdeauna vine pe neașteptate, numită pană sau explozie sau în clipa unui control amănunțit din partea celor autorizați, riscându-se penalități nedorite. ideal ar fi să avem cât mai multe roți de rezervă pentru a nu fi sancționați de cârmuitorul.

mențiune…dar să nu ne pierdem în „prea plăcuta teorie”, ci să ne „punem pe treabă” acționând ca niște ascultători de duhul sfintelor scripturi!

  (Va urma)

Radu Sărmaş