Stimaţi cititori, doresc să încep scrierea mea cu o singură întrebare la acest subiect – Recăsătorirea – întrebarea sună în felul următor – Se pot copiii Domnului recăsători? Potrivit Scripturilor – un DA mare, dar şi un NU şi mai mare. Să începem mai întâi cu DA-ul. Da, copiii Domnului se pot recăsători dacă unul dintre soţi a trecut din viaţă. Rom. 7:1-3; 1Cor. 7:39 cu condiţia ca partenerul viitor să fie cre-dincios 1 Cor. 7:39b. Acum doresc să trec la: NU se pot recăsători; de fapt sunt mai multe NU-uri.

1.   Copiii Domnului nu se pot recăsători, pentru că s-ar face vinovaţi de călcarea legământului pe care l-au rostit în faţa ofiţerului stării civile şi mai apoi în faţa altarului, înaintea lui Dumnezeu. Da să fie Da, Nu să fie Nu, ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. Mat. 5:37, evident pentru o recăsătorie ar trebui să divorţeze mai întâi, prin aceasta să-şi calce sub propriile tălpi legământul făcut.

2.     Copiii Domnului nu se pot recăsători, pentru că, prin legământul căsătoriei, au devenit un singur trup. Gen. 2:24; Mat. 19:6 unit de Dumnezeu, şi ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu are nici dreptul, nici autoritatea să facă o „dezlipire”(unii o fac). Biblia arată că legătura dintre soţ şi soţie este exact ca şi legătura dintre Hristos şi Biserică, cu alte cuvinte familia creştină este corespondentul pământesc al relaţiei din-tre Hristos şi Biserica Sa; Efes. 5:21-33. Nici un suflet, familie sau Biserică nu se poate despărţi de Hristos aici pe pământ, iar apoi să aibă pretenţia de a fi unit în veşnicii cu Hristos.

3.        Copiii Domnului nu se pot recăsători, fiindcă s-ar face vinovaţi de călcarea poruncii Domnului scrisă la 1 Cor. 7:10-11. Mai întâi în cadrul acestei porunci este interdicţia de a divorţa v. 10 apoi specificaţia că, dacă totuşi s-a ajuns la despărţire, este poruncit să rămână aşa fără a se recăsători, sau să se împace cu partenerul v. 11. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei. Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. Nu ştiu ce interpretare ar mai putea cineva să dea acestei porunci a Domnului, sigur unii o fac, dar cum spune Scriptura – înspre pierzarea lor.  

4.         Copiii Domnului nu se pot recăsători (şi nici a divorţa) sub diferite pretexte sau motive împotriva partenerului, cu excepţia când partenerul a trecut din viaţă 1 Cor. 7:39; Rom. 7:2-3, altfel s-ar face vinovaţi de călcarea poruncii Domnului, amintită mai sus la punctul 3 (1 Cor. 7:10-11). Există diferite locuri unde un anumit forum format din păstori decid recăsătoria sau divorţul cuiva, mai precis cine a fost şi cine nu a fost vinovat, şi dau anumite dezlegări pe baza Cuvântului (probabil) care spune: ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer, ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. În acest caz eu pun o întrebare: care forum, care autoritate – chiar creştină – are dreptul de a dezlega principii Biblice sau să calce poruncile Domnului? Cred personal că noi, ca slujitori, nu avem dreptul de a dezlega ceea ce Dumnezeu a legat şi nici invers. Sunt principii şi porunci în Scriptură care nu se pot schimba, chiar dacă noi vrem să o facem sau chiar unii o fac.     În ceea ce priveşte su- biectul de faţă, recăsătorirea, Biblia mai arată printre altele, care categorii dintre oameni se pot căsători şi recăsători 1 Cor. 7:8-9, în aceste două versete se spune că se pot căsători cei necăsătoriţi şi se mai spune că se pot recăsători cei care sunt văduvi/văduve, adică acelora care le-a murit partenerul. Cei despărţiţi (divor-ţaţi) nu sunt menţionaţi ca având posibilitatea de a se recăsători, ci lor, Domnul le porunceşte să rămână aşa (despărţit) sau a doua variantă şi cea mai corectă, să se împace cu partenerul cu care a încheiat legământ 1 Cor. 7:10,11.

5.        Copiii Domnului nu se pot recăsători şi evident nici a divorţa, pentru că Biblia spune următoarele: o persoană este legată prin Lege de partenerul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare partenerul, este dezlegată de legea partenerului Rom. 7:2; 1 Cor. 7:39. Atenţie! Care lege este scoasă în evidenţă în aceste două texte? Legea lui Moise? NU, v. 2 din Rom. 7 spune: legea bărbatului sau legea căsătoriei, care nu este legea lui Moise, ci este legea căsătoriei instituită de Dumnezeu în grădina Eden, Gen. 2:18-24, apoi întărită prin legea lui Moise, stricată de răutatea şi împietrirea inimii oamenilor din vremea lui Moise şi de către Moise, dar readusă din nou la valoarea ei adevărată prin Isus Hristos, Matei. 19:4-6. Legea căsătoriei prin care este legat fiecare atunci când se căsătoreşte arată următoarele: un singur bărbat pentru o singură femeie, o singură femeie pentru un si-ngur bărbat, cu excepţia morţii unuia din-tre parteneri, doar aşa se poate face o dezlegare (pentru recăsătorie) din legea căsătoriei, lege care de altfel este una dintre cele mai vechi legi instituite de Dumnezeu pentru om pe pământ.

6.     Copiii Domnului nu se pot recăsători aducând (unii o fac) ca argumentaţie textul de la 1 Cor. 7:12-16. Sunt oameni care spun următoarele: soţul meu a devenit necredincios, a părăsit pe Domnul, m-a părăsit şi pe mine, ca atare sunt dezlegată pentru a mă putea recăsători. Nu este corectă această interpretare, chiar dacă există un asemenea caz, persoana părăsită afirmând că ea nu are vină pentru divorţul intentat de partener, mai sunt amândoi legaţi prin legea căsătoriei amintită mai sus la punctul 5 şi s-ar face vinovaţi şi de călcarea poruncii Do-mnului discutată mai sus la punctul 3. (1 Cor. 7:10,11)    Interpretarea corectă a textului de la 1 Cor. 7:10-16 este următoarea: atunci când dintr-un cuplu (soţ, soţie) de păgâni unul se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă, iar celălalt rămas tot necredincios nu acceptă acest fapt şi-l părăseşte, în această împrejurare Biblia afirmă că cel credincios nu mai poate fi legat de cel necredincios, dar nici într-un caz Biblia nu afirmă că este dezlegat pentru a se putea recăsători. Biblia spune: dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă, oricum el nu poate fi oprit nici de partenerul devenit credincios, nici de Biserica Domnului, el, neaparţinând Bisericii.    La 2 Cor. 6:14-18 Biblia spune: că nu poate fi nici o legătură între cel necredincios şi cel credincios, deci în Biserica din Corint, Pavel sau alt slujitor nu au oficiat căsătorii mixte: un credincios şi un păgân. Prin urmare cei care dau o interpretare textului 1 Cor. 7:12-16, că dintre doi parteneri credincioşi unul a devenit necredincios, nu-şi are temei biblic, sau că s-ar mai putea recăsători pentru că n-ar mai fi legat. Dacă totuşi cel rămas necredincios divorţează, în dreptul celui credincios şi părăsit, Biblia nu-i dă o dezlegare pentru a se recăsători pentru că n-ar mai fi legat. Dacă totuşi cel rămas necredincios divorţează, în: a călca porunca Domnului 1 Cor. 7:10-11 este legat de legea căsătoriei Rom. 7:2; 1 Cor. 7:39 discutată la pct. 5. (partenerul care l-a părăsit încă mai trăieşte) prin căsătorie ar pierde titlul de căsătorit şi ar primi unul nou şi negativ (Rom. 7:3) titlul despre care discutăm la punctul 7 ce urmează.

 

7.          Copiii Domnului nu se pot recăsători, câtă vreme trăieşte partenerul de care a fost legat, dacă se recăsătoreşte Biblia spune: se va chema (se va numi) preacurvă/preacurvar Rom 7:3; Mat. 5:32; 19:9. Cu alte cuvinte, îşi pierde titlul de căsătorit şi va primi unul nou negativ. Mat. 5:32; 19:9. Pentru textele din Mat. 5:32; 19:9 şi v. 3 din Rom. 7 doresc a face o specificare: cuvântul „preacurveşte” în greacă este un indicativ prezent activ desemnând o acţiune continuă, deci să nu gândească cineva: mă recăsătoresc, prea-curvesc odată, Domnul mă iartă şi am o nouă căsnicie, Biblia arată că acea „nouă căsnicie” are pecetea nu a unui nou legământ, ci doar o schimbare de titlu – se va chema… o acţiune continuă …în păcat.

 

8.     Copiii Domnului nu se pot recăsătorii (nici divorţa) luând ca şi argumentaţie biblică Mat. 5:32 / 19:19: motivul de curvie (doar dacă într-adevăr există motiv de curvie). Domnul Isus Hristos spune că motivul de curvie este un motiv de divorţ, dar ATENŢIE, doar motiv de curvie şi nu de preacurvie (adulter). Motiv de curvie pentru a divorţa, la familiile căsătorite de mai mult timp nu se poate aplica, eventual s-ar putea vorbi de preacurvie (adulter). Dumnezeu a întocmit limbajul articulat la om, limbajul vocal şi gramatical al fiecărei limbi de pe acest pământ şi chiar şi al limbilor îngereşti, Dumnezeul Atotînţelept ştie să facă mare deosebire între cuvintele curvie şi preacurvie, oamenii ce-i drept, nu vor să ştie de această deosebire, chiar dacă amândouă aceste cuvinte se referă la păcate de ordin sexual, nu au aceeaşi însemnătate, şi chiar au schimbat cuvintele între ele (oamenii), mai precis în loc de curvie au scris preacurvie (adulter sau pe limba germană Ehebruch) pentru a le fi mai uşor să accepte divorţurile şi recăsătoria, dar haideţi să privim cum Dumnezeu priveşte la aceste două cuvinte, EL, făcând o deosebire clară căror categorii de persoane i se atribuie un asemenea cuvânt; şi unde se poate vorbi de motivul curviei sau motivul preacurviei (adulter). În cartea Deuteronom, cap. 22:13-21, este arătat unde se poate vorbi de cuvântul curvie: în dreptul unei familii proaspăt căsătorite (sau de foarte, foarte curând; nu de mult timp) unde unul dintre parteneri (bărbatul) acuză pe celălalt (pe soţie) că nu este curat din punctul de vedere sexual; că a curvit cu cineva înainte de căsătoria lor, evident trebuind să existe o puternică mărturie v. 17 şi v. 20 – haina nupţială, în acest caz se poate vorbi de curvie şi de consecinţele ei; în V. Legământ – era omorâtă cu pie-tre v. 21, în N. Legământ – motiv de divorţ, dar să nu uităm Evanghelia lui Hristos îndeamnă la iertare, iubire, împăcare, apoi păstorii din Biserici sunt datori prin consilierile premaritale a-i îndemna pe cei doi în a-şi mărturisi tot trecutul lor unul altuia, iar dacă unul mărturiseşte că până atunci a curvit cu cineva, iar celălalt este de acord să-l ierte şi să-l iubească în continuare doar, aşa se poate trece la căsătoria celor doi, şi pe viitor sunt eliminate alte posibilităţi negative chiar posibilitatea de a afla despre curvia înfăptuită, şi apoi de a dori divorţul pe motiv de curvie. Tot în Deut. 22:22-30 se vorbeşte despre cuvântul preacurvie (adulter) şi consecinţele lui: se atribuie mai întâi celor căsătoriţi v.22  apoi se mai atribuie şi celor logodiţi pentru că n-ar mai fi legat. Dacă totuşi cel rămas necredincios divorţează, cea logodită este considerată „nevasta aproapelui” v. 24 (Mat. 1:20) Consecinţele preacurviei: în Vechiul Legământ

  •             amendă (disciplină) v. 29
  •             căsătoria obligatorie v. 29
  •             moartea v. 22

în Noul Legământ

  •             disciplină (amendă)
  •             luare de hotărâre nouă
  •             pocăinţa

Să privim diferenţa dintre aceste două cuvinte: curvie şi preacurvie (adulter), din punct de vedere al limbii Române: Curvia (Pornea) se referă la trăirea actului sexual înainte de căsătorie, se mai referă la viaţa desfrânată, prostituţie. Preacurvia (Moicheia): se referă la o infracţiune care constă în călcarea fidelităţii conjugale de către unul din soţi – implică deci, un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi. Atenţie! Motivul de preacurvie (adulter) nu este motiv de divorţ Mat. 5:23; 19:19. Isus Hristos n-a spus Moichea (adulter, preacurvie), ci a spus Pornea (curvie). A se citi şi studia acele traduceri ale Bibliei care sunt cele mai aproape de original, chiar dacă nu sunt aşa de moderne, ca de exemplu traducerea Cornilescu. În încheiere, doresc a vă spune că am scris aceste rânduri cu mare responsabilitate, cu frică de Domnul şi respect faţă de toţi cititorii care le citesc, nedorind a aduce jignire nimănui. Ştiu că, scriind cu privire la recăsătorie, multe inimi vor fi atinse şi schimbate, dar tot la fel ştiu, pentru că n-ar mai fi legat, dacă totuşi cel rămas necredincios divorţează, Biblia afirmă, căci chiar dintre cei care sunt creştini, cei mai mulţi strică Cuvântul lui Dumnezeu 2 Cor. 2:17 şi mulţi îi vor urma pe aceştia şi din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. Fraţi sfinţi care aveţi parte de chemarea cerească   aţintiţi-vă privirile la Căpetenia şi Desăvârşirea  credinţei noastre, adică la Isus, la învăţăturile Lui curate şi nu la interpretările ieftine şi diluate ale celor care vor să ne fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, spunând printre altele că toţi fac la fel, în toate ţările se acceptă, celelalte culte acceptă etc. Ochii la Scripturi şi cât mai aproape de original. Domnul să vă binecuvânteze!

Victor Ştrango