În luna aprilie a anului 2014, s-a
născut în familia noastră cel de-al treilea
copil, un băiețel blond şi perfect sănătos.
După câtva timp am observat la bebeluş,
pe partea stângă a capului, o umflătură
cât o alună. Am cerut un control din partea
unui doctor neonatolog (doctor care se
ocupă de copii până la un an), dar după
examinare, mi-a spus că nu poate da niciun
diagnostic deoarece trebuie să urmărim
evoluția umflăturii, iar la sfârşit a adăugat:
„Dacă observi că umflătura se măreşte,
într-o săptămână sau două să vii din nou
la noi. Dacă după două săptămâni nu
dispare, înseamnă că are ceva probleme”,
și mi-a enumerat câteva diagnostice.
După două săptămâni, văzând
că umflătura se măreşte, am decis să
apelăm prima dată la Medicul suprem, Isus
Hristos, hotărând împreună cu Marius,

soțul meu, să mergem din nou la
spital, doar după ce copilul va fi dus
la binecuvântare, deşi mai aveam încă
câteva săptămâni de aşteptat.
După 6 săptămâni de la
naştere, am păşit cu Patric pentru
prima dată în biserică. Atunci am simțit
că Dumnezeu se va atinge de el şi nu
va mai fi nevoie de alte vizite la spital.
Unul din slujitorii bisericii a luat copilul
în brațe, fără a şti durerea noastră
sufletească, a făcut o rugăciune,
adăugând printre altele aşa: „… mă
rog Doamne din toată inima pentru
orice mădular din trupul lui să-l faci pe
deplin sănătos …”
Dacă până în ziua
binecuvântării am observat cum
creştea umflătura la cap, a doua
zi după rugăciune am văzut cum
aceasta scădea, şi în mai puțin de o
săptămână, Patric avea căpuşorul
uniform, fără nicio umflătură.
La următorul control medical,
doctorul pediatru l-a declarat pe
Patric sănătos. Pot mărturisi: „Nu

vă îngrijorați de nimic; ci în orice
lucru aduceți cererile voastre la
cunoştința lui Dumnezeu, prin
rugăciuni şi cereri cu mulțumiri. Şi
pacea lui Dumnezeu, care întrece
orice pricepere, vă va păzi inimile
şi gândurile în Hristos Isus.” (Fil.
4:6-7)
Cornelia Șteopan