Într-o lume atât de frământată şi o societate atât de divizată în care stresul şi zbuciumul sufletesc ating culmi nebănuite şi neştiute decât în mod individual de fiecare fiinţă umană. Într-o lume în care tot mai mulţi sunt debusolaţi, fără nici o direcţie, asemănându-se cu o corabie împinsă încoace şi încolo în funcţie de anturaj, conjunctură de moment etc. Într-o lume în care tot mai mulţi au o direcţie greşită purtând în sufletul lor poveri imense cu un impact devastator pentru ei, fără să ştie că există o speranţă, este nevoie de o schimbare de direcţie. Aceasta poate fi o rază de speranţă pentru cei ce nu mai au nici o speranţă, demonstrând că şi alţii ca ei au reuşit schimbând direcţia, îi poate motiva să fie mai deschişi adresându-se celor ce doresc să-i ajute.

Schimbând direcţia viaţa ta poate avea un suflu nou, poate căpăta o semnificaţie deosebită, dintr-o viaţă care pare lipsită de sens viaţa ta poate avea un sens. Nu poţi să fi indiferent când sufletul aproapelui tău este zdrobit şi să mergi ca preotul sau levitul mai departe, ignorând sau acuzând, astupându-şi urechile sau întorcându-şi capul, să nu auzi gemetele şi plânsul şi să nu vezi rănile adânci. Nu poţi înţelege imensitatea durerii decât atunci când îmbraci haina durerii. Cu ce sunt eu şi tu mai diferit faţă de ei? Cu nimic! Sunt în măsură eu sau tu să îi judec sau să-i acuz? Cu siguranţă nu! Eu am păcatele mele, tu ai păcatele tale, ei au păcatele lor. Este cineva fără păcat? Nu! Am primit un telefon şi cel ce îmi vorbea plângea în hohote, am înţeles că nu mai putea suporta durerea şi era hotărât ca ziua aceea să fie ultima din viaţa lui, a închis telefonul spunând că nu mai poate vorbi, că nu are sens şi nu are rost, că oricum pentru el totul se termină. Ai putea să fii indiferent? Cred că nu.

Ne confruntăm deseori cu situaţii deosebite în care avem impresia că suntem lipsiţi de posibilităţi şi nu avem forţa necesară să facem ce am dori, ne simţim copleşiţi de situaţii şi nu mai găsim resurse şi atunci ne cuprinde disperarea şi de cele mai multe ori suntem anxioşi şi depresivi. Nu ştim că există posibilităţi că sunt resurse nelimitate, dar ca să beneficiem de acestea trebuie să ne aţintim privirile la Căpetenia desăvârşirii credinţei noastre adică la Isus.

Ne încredem de cele mai multe ori doar în abilităţile şi capacităţile noastre, deşi ştim că acestea sunt limitate, fiindu-ne parcă frică de a ne abandona la crucea lui Hristos. Această modalitate de a trăi pe care o practicăm noi deseori nu ne face cinste nici nouă şi nici bisericii lui Hristos. Aşa dar, renunţă să te mai încrezi în lucrurile care trec odată cu întrebuinţarea lor, renunţă la comfortul care nu-ţi oferă decât nesiguranţă, renunţă la cărările şi obiceiurile tale şi schimbă direcţia. Când conflictele noastre interioare ne absorb toată energia şi ne epuizează, nu mai avem disponibilitate pentru aproapele nostru, pentru semeni. De cele mai multe ori în loc să privim în sus plini de bucurie, privirea noastră e plină de tristeţe şi e aţintită spre pământ. Nu poţi să continui aşa la infinit, vei fi epuizat şi vei cădea răpus. Deseori sunt momente în viaţă când trebuie să faci o schimbare, poate ai apucat pe un drum greşit, e momentul să schimbi direcţia.

Vasile Leș