În acest articol mă voi rezuma la cadrul suferinței părinților care au copii sau tineri cu diferite dizabilități (fizice, intelectuale sau emoționale). Deși nu am experiența de a fi un asemenea părinte, voi scrie câteva gânduri din perspectiva unui asistent social și consilier creștin.
După enunțarea câtorva provocări cu care ei se confruntă, voi scoate în evidență câteva motive datorită cărora acești părinți pot primi speranță vie, simțindu-se chiar onorați și binecuvântați de Dumnezeu în/și prin suferință.
Provocările părinților care au copii sau tineri cu dizabilități fizice, intelectuale sau emoționale
Provocările inițiale au de-a face cu a te obișnui cu ideea, cu realitatea că ai un copil sau un tânăr cu nevoi speciale, prezente deja la naștere sau dobândite pe parcursul vieții. După șocul inițial, te vei confrunta cu întrebările: „De ce? De ce mi se întâmplă tocmai mie asta? De ce îngăduie un Dumnezeu iubitor suferința mea și suferința copilului meu?”.
Părinții care nu au o relație vie și sănătoasă cu Dumnezeu vor crede că ceea ce li se întâmplă are de-a face cu vreun blestem, sau cu greșeli din trecutul lor. Unii se vor învinovăți pe ei înșiși. Unii se vor simți îngrădiți în libertățile lor, în timpul lor, în concedii. Unii vor fugi de realitate atât la figurat cât și la propriu, părăsind copilul și partenerul. Alții se vor simți singuri, neînțeleși, marginalizați, nesusținuți în rugăciune sau material. Alții vor aduna amărăciune sau mânie, ajungând la depresii sau chiar la gânduri suicidale. Alții nu vor abandona copilul sau tânărul, dar se vor clătina puternic în credință, vor fugi de Dumnezeul care a îngăduit suferința, Îi vor întoarce spatele, se vor răzvrăti față de El, Îl vor învinovăți pe El sau Îl vor ignora.
O provocare continuă pentru acești părinți va fi aceea de a face față privirilor curioase ale celor din jur, întrebărilor lor uneori nepoliticoase, precum și judecăților deseori acuzatoare ale acestora.
Probabil că cea mai mare provocare este aceea de a vedea în fiecare zi durerea, neputința, incapacitatea și limitele copilului tău, neputând să faci nimic (sau aproape nimic) pentru a le înlătura. Este o durere surdă, o agonie care te macină pe dinăuntru. Orice suferință proprie e dureroasă, dar să vezi mereu durerea copilului tău este infinit mai greu…
O astfel de durere nu o poate înțelege decât cel care a trecut prin ea. E bine să cauți ajutor și încurajare din partea unor părinți cu experiențe asemănătoare, dar te-ai gândit că Însuși Dumnezeu este un astfel de Părinte? El e primul Tată care a trebuit să asiste la durerea Fiului, la batjocorirea Lui, la abuzarea Lui, chiar la moartea Lui… știind că totul are un rost și un sens, făcând parte dintr-un plan veșnic, și împlinind tocmai acest plan, dumnezeiesc: răscumpărarea multor suflete de la moartea veșnică!

Poate fi suferința o binecuvântare cu urmări veșnice, nu doar vremelnice? Poate ea să ducă la binele meu suprem? Mulți autori creștini au fost preocupați de această întrebare, încercând să-i aducă diferite răspunsuri.
BINECUVÂNTĂRI DATE DE DUMNEZEU ÎN/ȘI PRIN SUFERINȚĂ
Ca și părinte al unui copil sau tânăr cu nevoi speciale (indiferent că sunt datorate unor dizabilități de natură fizică, intelectuală sau emoțională) te-ai gândit vreodată că ești și tu un părinte special? Ești „special ales” de Dumnezeu, echipat de El pas cu pas, ca să fii capabil să te îngrijești de un copil nu doar special, ci minunat! Tu știi cel mai bine cât este de unic, de minunat, în ciuda tuturor dizabilităților sau incapacităților vremelnice, care pălesc în comparație cu veșnicia!
Dumnezeu te-a onorat alegându-te pe tine, găsindu-te vrednic să te treacă prin școala suferinței, a încercării, ca să Își facă Numele de slavă „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Acest verset din Ioan 9 se aplică nu doar în cazul vindecărilor miraculoase. Nu doar o vindecare poate să arate „o lucrare a lui Dumnezeu”.
Procesul maturizării spirituale în urma școlii suferinței va fi tot o lucrare a lui Dumnezeu, o roadă a prezenței Duhului Sfânt, mai tainică și nu atât de spectaculoasă ca o vindecare fizică propriu-zisă, dar foarte valoroasă, cu efecte nu doar pământești, ci veșnice!
RĂBDAREA ÎN SUFERINȚĂ
O altă roadă binecuvântată, o „arătare a lucrărilor lui Dumnezeu”, va fi și răbdarea ta, îndelunga ta răbdare, și pacea lui Dumnezeu din tine, pacea cu Dumnezeu (Ioan 14:27). O astfel de pace o primești învățând încrederea în Dumnezeul care poartă de grijă în toate domeniile, cunoscând fiecare nevoie și fiecare tânjire a sufletului și a duhului tău. Încredințându-ți soarta în mâna lui Dumnezeu, vei putea să te bucuri totdeauna în El, în ciuda circumstanțelor. Bucuria ta nu va depinde de împrejurări, de atitudinile altor oameni față de tine, ci bucuria ta va fi vie și puternică în ciuda circumstanțelor, fiind ancorată în Dumnezeul statornic și credincios, stăpân al universului și stăpân al vieții tale, care e maestru să facă toate lucrurile „să lucreze împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28).
Învață să îți predai copilul în mâna lui Dumnezeu, și să te predai pe tine în mâna Lui, în sensul cel mai profund posibil al cuvântului! Asta înseamnă să recunoști că el nu îți aparține ție, și că fericirea lui nu depinde de tine, ci de Însuși Dumnezeu! Bineînțeles, asta nu te absolvă să îți faci partea ta omenească în îngrijirea lui, dar te va scuti de multă îngrijorare și teamă.
Predă visele și speranțele pe care le aveai pentru copilul tău, înainte de a se naște el, Domnului. Predă visele pe care le aveai pentru tine, tot Domnului! Urmărește frumusețea visului lui Dumnezeu pentru tine și pentru copilul tău! Observă planul Său țesut minunat, chiar prin suferința de zi cu zi, an după an. Planul Său va fi acela de a vă dărui mântuirea dar și acela de a vă face o mărturie vie pentru alții. Veți fi o priveliște pentru oameni dar și pentru îngeri, asemeni lui Iov. Pacea și bucuria, care nu vor fi rezultatul eforturilor omenești, ci ale prezenței Duhului Sfânt îi vor atrage pe oameni spre Dumnezeu! Lumea are nevoie să vadă ceea ce poate face Dumnezeu în viața unui credincios, pentru a fi atrasă spre El! O inimă mereu mulțumitoare, o inimă plină de bucurie adâncă, supranaturală, dumnezeiască va reflecta mereu în afară, iar fața va străluci!
SUFERINȚA TE ÎNVAȚĂ SĂ VORBEȘTI
Atunci când Duhul te va îndemna să vorbești despre Dumnezeu și prin cuvinte, nu doar prin fapte, cuvintele tale vor avea autoritate și impact tocmai datorită suferinței pe care ai învățat-o s-o trăiești cu Dumnezeu. Ajungând să Îl cunoști într-un mod autentic și profund pe Dumnezeu, recunoscând că ai fost „încercat pentru a lupta mai bine”, fiind plin de Duhul Sfânt, fiind călăuzit de El, îți va păsa de cei din jurul tău care suferă, vei simți cu ei, vei putea să îi încurajezi și să le slujești în dragoste.
Minunându-te de felul extraordinar în care Dumnezeu a știut să transforme răul în bine, vei putea să-I mulțumești pentru că ai fost ales înainte de întemeierea lumii, ca să fii o mărturie vie a puterii harului Său, ca să slujești de laudă Slavei Sale. Vei birui cu El în momentele mai grele, în care firea te va îndemna să cârtești, să te îndoiești. Vei descoperi că ai putut să faci totul prin Hristos, care te-a întărit! Vei străluci ca o lumină în lume, binecuvântat să fii părintele special al unui copil special!

Daniela Milinceanu

Lasă un răspuns