Se vorbește foarte mult despre slujire în aceste timpuri, fiind îndemnați în mod repetat să o facem. Un aspect important de care ar trebui să ținem cont însă, este cel al motivației. Ce te determină să faci acea slujire? Ce te animă? Care este rațiunea acțiunii tale? Este esențial, cred, ca fiecare dintre noi, care slujim, să ne reevaluăm periodic în această privință.
Motivația slujirii
Am fost determinată să mă gândesc la acest lucru după ce dăți la rândul, în mod obsesiv pot să spun, am dat peste versetele apostolului Pavel: „Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință.” (Filipeni 1:15). Am înțeles atunci că înaintea lui Dumnezeu nu contează atât slujirea, cât motivația care stă în spatele unei slujiri. Este vorba de o chestiune a inimii, un loc pe care doar Dumnezeu îl poate cunoaște vreodată cu adevărat. Cu toate acestea, noi ni-l putem sonda deseori, aducând la nivelul conștientului acele motivații care stau în spatele acțiunilor noastre, în acest caz a slujirii noastre, de orice natură ar fi ea.
Ai tu o inimă curată în slujirea pe care o faci? Îl slujești tu pe Hristos din bunăvoință? Cum spune versetul 16 din Filipeni capitolul 1, lucrezi tu din dragoste? Sau altele sunt motivațiile slujirii tale? E oare pizma sau duhul de ceartă? Cum am spune noi astăzi în limbaj modern, ești determinat să slujești pentru a depăși pe cineva, pentru a concura cu cineva sau, pentru că îți plac discuțiile în contradictoriu? E important să ne supunem regulat unei astfel de cercetări pentru ca să nu ne trezim într-o zi precum acei creștini, ce în fața Judecătorului vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7:22).
De ce slujești?
Vrei să Îl propovăduiești pe Hristos pentru că îi iubești pe oameni? Sau doar pentru că găsești această slujire ca fiind un mod bun de afirmare? Poate la începutul lucrării tale te-ai simțit chemat de Dumnezeu să slujești, ceea ce înseamnă că acea acțiune era de fapt un act de ascultare, de supunere față de voia Marelui Stăpân, dar cu timpul motivațiile acțiunilor tale s-au pervertit. Testul pe care îl propun este și pentru cei care fac o slujire bună, pe care ochii oamenilor o cataloghează drept bună, spre slava lui Dumnezeu. La întrebările unui astfel de test trebuie, însă, să ne răspundem personal.

Testul e personal
Nu trebuie să i-l faci altuia, ci ție. Dacă răspunsurile tale vor revela o stare a inimii, pe care Hristos nu o vrea, e timpul să-ți schimbi motivația. În decursul maturizării spirituale a oricărui creștin acesta este un test de nivel avansat. Este un test pe care să și-l facă cei ce deja slujesc, cei ce au răspuns deja chemării slujirii. Pentru cei care au refuzat această chemare, probabil rândurile scrise aici ar putea fi o altă justificare de a continua să respingă invitația Celui mai Mare Slujitor care a trăit vreodată.
Închei cu un verset, tot din Filipeni: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3).

Alexandra Drăgoi