Sunt dintr-o familie din Brăila cu 5 frați, cu o mamă singură, care bineînțeles ne-a crescut cum a putut ea mai bine,
dându-ne o educație modestă. Eu, fiind cel mai rebel copil dintre ei,
am ales să nu ascult de nimeni și să îmi formez propria viață. Am
început cu furturi mici din magazine.
Cumva le-am luat treptat. De la magazine la case, și altele, sunt
multe, nu vreau să mă laud cu ele. Când am ajuns la vârsta de 19 ani
am avut un sentiment care mă neliniștea, simțeam în interiorul
meu că nu e ok ceea ce fac și voiam să mă opresc, dar parcă ceva
nu mă lăsa să renunț la această viață. Am mai continuat până la
vârsta de 22 de ani, când am spus: „Stop!“ Găsisem echilibrul de a
renunța la furat, la droguri, la fumat și la anturaje. Voiam altceva,
voiam o familie, voiam să stau cu capul pe pernă liniștit, să nu stau
cu grija zilei de mâine.
A ÎNCEPUT SCHIMBAREA
Stabilindu-mă în Timișoara, am decis să merg la sport și la muncă. Le-am spus
prietenilor mei: „Gata, mă opresc! Vreau o altă viață. Vreau să îmi fac
o familie și să trăiesc liniștit.“ S-au mirat de mine, cum deodată să
renunț la toate plăcerile astea. Dar am renunțat. Încă nu îl cunoșteam
pe Dumnezeu. Nu știam altceva să fac în afară de sport, muncă mai
puțin. Nu am urmat o calificare.
Într-o zi am sunat la sala de sport de lângă Gara CFR. Și de
aici a început totul (schimbarea). Am continuat cu sportul și cu
munca. După o perioadă scurtă de timp maestrul de box mi-a
oferit șansa de a merge în Serbia, și am acceptat. Mergând către
Serbia, am ajuns la vamă, unde am prezentat actul de identitate. Am
așteptat puțin, după care antrenorul m-a întrebat: Alin, ai vreo
problemă? Eu am răspuns că nu am, și nici nu știam să am vreo
problemă. După 15 minute a venit cineva de la ghișeu și a întrebat:
„Cine este Stoian Constantin Alin? „Am răspuns că eu sunt. Mi-a
spus să mă dau jos din mașină și să aduc bagajul pe care îl aveam.
După această verificare, m-a întrebat: „Ai droguri, ai cuțite la tine?“
Am rămas perplex, nu știam ce să răspund. I-am spus că sunt cu
sportul, că urmează să merg la o competiție sportivă. I-am arătat și
bagajul unde aveam echipamentul de box, la care el a spus: „Ia-ți bagajul
și hai cu noi. Ai un mandat de arestare.“
TREBUIE SĂ PLĂTESC
Eu nu știam deloc despre ce vorbește și uitasem că în urmă
cu câteva luni făcusem niște lucruri ilegale în Austria, nu m-am
mai gândit că are vreo legătură. Dar când mi-a adus la cunoștință
dacă știu ceva de Austria, mi-am adus aminte că eu făcusem lucruri
pentru care trebuia să plătesc. Mi-am zis în gândul meu, că ăsta
da coșmar, după ce spusesem Lui Dumnezeu că vreau o viață
normală, sănătoasă și liniștită. Eu practic mă oprisem din tot ce
făceam ilegal, și mergeam doar la muncă și sport, crezând că o să
pot face lucrurile pe care mi le-am propus. Dar spre surprinderea
mea, Dumnezeu a avut alte planuri pentru mine.
Pe moment mă gândeam că nu o să stau mult în închisoare,
chiar îi spusesem maestrului că în 6 luni o să vin înapoi. Dar cele
6 luni s-au transformat în 6 ani și jumătate. Dar până să primesc
sentința și să ajung în Austria, am stat 27 de zile în arest în
Timișoara. La un moment dat a venit fratele meu geamăn și mi-a
adus o biblie. Nu știam că el avea o biblie și că citește din ea. Mi-a
întins biblia și mi-a spus: Uite, Alin, asta e biblia adevărată, ia-o
și citește-o! În acel moment numai de biblie nu aveam chef. I-am
spus: „Pleacă, cu pocăiții tăi și cu biblia ta! Lasă-mă, nu vezi în ce
stare sunt?“ El a insistat și a spus: Ia-o, că o să îți prindă bine. Până
la urmă am luat-o.
AM PRIMIT O BIBLIE
A venit ziua când a trebuit să fiu extrădat în Austria, să merg
să fiu judecat acolo. În drum spre Austria am început să citesc
Biblia. Am început cu Vechiul Testament, și am citit până undeva
la Deuteronom. Ajungând aici am înțeles că Dumnezeu îngăduie să
fie războaie, să fie omorâți copii, tot felul de lucruri concepute
greșit de mine, și mi-am spus că acesta nu este Dumnezeu. Eu
știusem din conversații cu alți oameni că Dumnezeu este bun,
sfânt, neprihănit, drept etc… După ce mi-am format o părere greșită
despre Dumnezeu că este nedrept și rău, am pus Biblia deoparte
prin bagaj și nu am mai citit, fiind dezamăgit de acest Dumnezeu.
Dar după o vreme am fost trimis în altă închisoare de
preventivi, și acolo am cunoscut un român. Intrând în vorbă am vorbit și de biblie. Și mi-a explicat
că nu am început corect să citesc din biblie. Atunci l-am întrebat:
De unde ar trebui să încep să citesc? El mi-a răspuns: E bine să
începi cu Noul Testament. Așa am și făcut, am început să citesc din
Noul Testament, și acolo am început să văd dragostea Lui Dumnezeu.
Dar nu s-a întâmplat imediat, am înțeles prima dată că Dumnezeu
a venit, a murit pe cruce pentru orice păcat al omului. Am mai
înțeles citind și că celor ce cred în numele Domnului Isus le va
da dreptul să fie copii ai Săi. Aici când am ajuns, s-a aprins ceva în
inima mea și mi-am dat seama că aveam nevoie de Dumnezeu. Și
mi-am zis: Doamne, și eu vreau să fiu copilul tău! De atunci a început
lupta mea împotriva păcatului. Voiam să înțeleg mai multe, voiam să Îl cunosc pe
Dumnezeu personal, voiam să-L văd, voiam să știu cine este. Întrun
final m-am stabilit într-o altă pușcărie (Garsten), unde urma
să îmi ispășesc toată pedeapsa. Mergând la muncă cu mai mulți
români, unul dintre ei a întrebat daca vrea cineva să iasă la pocăiți.
În acel moment nu știam dacă voiam să ies. Așa a trecut ceva
timp până mi-a venit gândul să ies și eu să văd ce se spune de
Dumnezeu. Am ieșit și am vorbit cu frații, le-am explicat despre
viața mea, mi-au explicat și ei de Dumnezeu. După ce s-a terminat
vizita, am primit o dorință de a-L cunoaște mai mult! Dar erau
foarte multe lupte pe care încă nu știam cum să le înving. Pe calea
aceasta mulțumesc fraților Vasile Mizgan, Daniel Micu, Beni Vasiu
și celorlalți care au fost la mine. Fără ei nu L-aș fi cunoscut pe
Isus! Ei au pus baza, de unde am început să clădesc.
Luase naștere în mine această dorință de a-L cunoaște pe
Dumnezeu. M-am mutat din camera cu români, deoarece nu mă
puteam concentra la Cuvântul Lui Dumnezeu, și am plecat într-o altă
cameră pe altă secție cu niște sârbi. Dar acolo m-am confruntat cu
aceeași problemă, nu aveam liniște să pot să înțeleg mai bine Cuvântul
Lui Dumnezeu. M-am decis să spun șefului meu de la muncă, că
vreau să merg într-o cameră să fiu singur, ca să pot să citesc biblia.
El mi-a spus că normal trebuie să aștept un an de zile ca să primesc
cameră de o persoană, mai erau și alții care așteptau să primească
o cameră de o persoană. Nemaiavând răbdare să aștept, i-am spus
a doua zi că dacă nu îmi dă o cameră de o persoană, eu o să plec
pe izolare, să fiu singur doar eu și biblia.

CITEAM BIBLIA MEREU
M-a chemat dimineața la prima oră șeful de secție. Normal
urma să merg la lucru, dar am rămas pe cameră. M-a chemat și
mi-a zis dacă vreau să mai plec pe izolare. Nu a mai contat, eu am
și acceptat, mi-am luat bagajul și am plecat pe izolare. Ajungând
acolo cu gândul de a-L cunoaște pe Dumnezeu personal, am stat
două săptămâni. După prima săptămână am avut o revelație
cu slava Lui Dumnezeu. S-a întâmplat într-o noapte după ce
terminasem de citit. Îndreptândumă către pat, privirea mi-a sărit
deodată către fereastră, și uitândumă, era luna și era normală în
lumina ei. Privind mai atent, a început să coboare o rază din ce
în ce mai mare de lumină către mine. În momentul acela am
început să plâng și să îmi spun că sunt un tâlhar, un nenorocit, un
hoț, un mincinos, nu mai aveam cuvinte să mă pot numi în ce stare
eram. Atunci pentru prima dată am văzut starea mea de păcat, am
simțit cum eram în fața lui Dumnezeu. Începusem să plâng din ce
în ce mai tare, apoi încet, raza de lumină s-a retras la loc. După ce
s-a terminat toată experiența am primit Duhul Sfânt, și am început
să sar în sus de bucurie, să experimentez o bucurie pe care lucrurile
lumești nu le poate da, oricare ar fi ele. Eram plin de fericire, eram
plin de mulțumire, eram într-o stare pe care nu o pot exprima în
cuvinte! Nu sunt cuvinte să pot exprima acea experiență.
După această experiență am mai stat o săptămână în care
am citit în continuare Biblia. După ce am ieșit din izolare vedeam
starea fiecărui om, vedeam cum sunt pierduți de Dumnezeu, cu
toate că ei pretindeau că Îl au pe Dumnezeu. Le explicam că acest
Dumnezeu pe care îl au ei nu este Dumnezeul real care este în
biblie. Dar din păcate ei erau prea pierduți în plăcerile vieții și prea
orbiți de diavol.

AM FĂCUT BOTEZUL ÎN APĂ
După toate spusele celor de acolo, eu mi-am trimis cerere
în România să pot fi extrădat în țara mea natală, crezând că mă
voi elibera mai repede. Am ajuns să citesc o carte de-a lui Vasile
Tofan, care m-a ajutat foarte mult. M-a întărit mărturia lui, deoarece
era asemănătoare cu a mea. Chiar după ce am citit cartea lui
am zis lui Dumnezeu: Doamne, vreau să mă întâlnesc cu acest
om. Dumnezeu a făcut în așa fel încât, când am ajuns în România,
el era director al asociației „Urim și Tumim” în penitenciar. M-a bucurat foarte mult
că am putut să mă întâlnesc cu el, Dumnezeu l-a
folosit în creșterea mea spirituală, și prin el Dumnezeu
a lucrat să fiu și eliberat condiționat. Și pe calea
aceasta aș vrea să Îi mulțumesc Domnului pentru
fratele Vasile Tofan. După ieșirea mea din penitenciar
am mers acasă cu fratele Vasile Tofan, dar
acasă era doar cumnata mea. I-am spus că voi pleca
la biserică și voi veni mai spre seară, să îi spună
mamei. Și am plecat spre Galați, la biserică, unde
a fost minunat. Am simțit o familie adevărată. Am
fost eliberat pe 23 septembrie, iar peste două zile, pe
data de 25 am făcut botezul.
MULȚUMESC DOMNULUI!
Slăvit să fie numele Domnului pentru cum a
lucrat în viața mea. Îi mulțumesc din suflet Domnului
că dintr-un rebel, tâlhar, hoț, mincinos, înșelător,
neascultător, iubitor de plăceri lumești, El a schimbat
sufletul meu, dintr-un rebel într-un ascultător
de Cuvânt, dintr-un tâlhar într-un om muncitor,
dintr-un hoț într-un dăruitor cu bucurie, dintr-un
mincinos într-un om care iubește adevărul!

Alin Stoian