,,Căci El zice: «La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii»”

În vremea aceasta ducem o luptă permanentă pentru îmbunătățirea vieții noastre și uităm de multe ori cât de ușor trece viața. Facem parte dintr-o lume rapidă, în care ceasul ne contorizează fiecare acțiune. Acest lucru se resimte prin apariția stresului, a frustrărilor care pot duce la tulburări emoționale și psihice. Toți avem tendința de a alerga pentru a ne îndeplini sarcinile și țelurile cât mai repede.
Moise, omul lui Dumnezeu, în rugăciunea sa spune: „învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”. (Ps. 90:12). Lumea în ziua de azi este grăbită să numere bani și averi, dar prea puțini sunt cei care se gândesc la numărătoarea anilor. Faraon întreabă pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?”. La care Iacov răspunde: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr…” (Gen. 47:8,9). Să-ți numeri zilele pe care le-ai trăit este mult mai înțelept decât să privești la viitorul efemer.
TIMPUL ESTE TRECĂTOR ŞI IREVERSIBIL. Acul care indică timpul pe cadranul vieții se învârte numai într-o singură direcție: înainte, mereu înainte, neputând fi întors sau oprit. În Psalmul 39:4, regele David se roagă în felul următor: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” şi „Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.”(Ps. 102:11), iar Iov spune: „Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător, fug fără să fii văzut fericirea, trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.”(Iov 9:25-26); „Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului…” (Iov 7:6a).
TIMPUL ESTE IREPARABIL. Un lucru înfăptuit nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta. Nu putem da timpul înapoi și schimba faptele. O ocazie pierdută e pentru totdeauna pierdută: „cine și-a pierdut timpul, nu-l mai poate câștiga niciodată” (Augustin). Trebuie să acordăm ocaziilor valoarea cea mai mare posibilă. Dumnezeu oferă nenumărate ocazii pentru o sumedenie de activităţi: „orice lucru își are vremea lui…” (Ecl. 3:1), dar, dacă nu acţionăm prompt şi în mod corect, pierdem ocazia oferită: ,,Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6). Un proverb spune: „patru lucruri nu se mai întorc: săgeata vânătorului, cuvântul spus, timpul ce-a trecut și ocaziile neglijate”.
TIMPUL ESTE ACELAȘI PENTRU TOȚI, DAR PERCEPȚIA NOASTRĂ DESPRE TIMP ESTE DIFERITĂ. Psihologii ne spun că timpul se măsoară diferit în copilărie față de maturitate. Pentru copii timpul trece mai greu, pentru că învață multe lucruri noi, activitățile îi țin permanent în prezent. În schimb pentru adulți, care trăiesc în aceleași activități zilnice şi în goana contra cronometru, timpul trece foarte repede. Este important să strecurăm în viața noastră activități noi și să nu trăim în trecut.
TIMPUL ESTE LIMITAT, scurt, măsurat şi numărat: „Adu-Ți aminte ce scurtă este viaţa mea…”(Ps. 89:47) și ,,Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.”(Ps. 39:5). Când ne apropiem de pensionare începem să numărăm anii, lunile și chiar zilele. Aflându-ne într-un spital, doctorul ne spune că peste trei zile vom pleca acasă, începem numărătoarea. Începem o școală și dacă ni se pare grea, nu după mult timp începem să numărăm cât a mai rămas. Când faci armată sau trebuie să-ți ispășești o pedeapsă începe numărătoarea inversă. Iov în cartea sa spune: „Mi s-au dus zilele…” (Iov 17:11a), iar apostolul Iacov declară: ,,…Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iac. 4:14). Psalmistul compară viaţa (zilele) omului cu iarba cea trecătoare: „Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.”(Ps. 103:15) sau cu un sunet „Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet” (Ps. 90:9).
TIMPUL ESTE PREŢIOS, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc. deoarece este parte din eternitatea lui Dumnezeu şi de felul cum îl folosim depinde eternitatea noastră. Cu ocazia zilei de naștere adăugăm la firul vieții noastre încă un an, așa ne aducem aminte cât de trecători suntem și ne dăm seama ce prețios este timpul. La cumpăna dintre ani ne dăm seama cât de scurtă e viața, a mai trecut încă un an. Pe patul morții am dori să mai trăim o clipă, dar în viață pierdem foarte mulți ani fără rost. Cine ne poate explica cât valorează o clipă? Dacă întrebăm un atlet, numărătoarea timpului începe odată cu startul. Pentru el contează orice clipă pentru a câștiga premiul alergării. Poetul Traian Dorz ne încurajează: „În trecerea grăbită, prin lume, către veci, / Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!” Atenție! Satan ne fură timpul. Apostolul Pavel ne îndeamnă: „răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele”. (Efes. 5:16). Zilele noastre sunt expuse privirilor şi uneltirilor celui rău. Stăpânitorul lumii acesteia este Satan care în orice zi și orice clipă caută să ne direcţioneze în a ne irosi timpul, ca să nu-l folosim spre slava Domnului.
Dar cum ne putem număra zilele cel mai bine? Cum putem lua deciziile cele mai bune? Domnul Isus ne-a lăsat un model de a utiliza timpul eficient: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”(Ioan 9:4). Să dedicăm timpul pentru Dumnezeu: „… şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn…” (Rom. 13:11). Să ne alegem priorităţile în mod înţelept: „Căutaţi mai întâi împărăţia şi neprihănirea Lui…” (Matei 6:33) şi să-l punem pe Dumnezeu la începutul oricărei acţiuni ale noastre: „La început Dumnezeu” (Gen 1:1).
TIMPUL ESTE FORMAT DIN IERI, AZI ȘI MÂINE. Ziua de ieri care a trecut este deja istorie și nu se mai poate întoarce. Ceea ce facem pentru Dumnezeu este un lucru care rămâne veșnic. Ziua de azi este darul lui Dumnezeu pentru noi, este ziua pregătită pentru noi de a-L primi pe Domnul Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal: ,,Căci El zice: «La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii»” (2 Cor. 6:2). O vorbă românească spune: „nu lăsa pe mâine, ceea ce poți să faci astăzi”. Ziua de mâine nu ne aparține, este ziua celui care ne duce cu vorba. S-ar putea să nu mai existe un „mâine”, de aceea trebuie să mergem cu Domnul în timpul pe care îl avem la dispoziţie.
Într-o clipă noi putem câştiga mântuirea prin pocăinţă, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocăit (Luca 23:43), sau putem pierde mântuirea dacă moartea ne găseşte nepregătiţi duhovniceşte, adică despărţiţi de Dumnezeu prin necredinţă şi fapte rele.

Ghiţă Bujdei