Rolul unității bisericii în societate
O temă care a revenit în discuție în perioada pandemiei este reprezentată de unitatea Bisericii. Această temă este foarte importantă pentru că de-a lungul timpului a stârnit interes la mulți credincioși, dar și controversată deoarece părerile credincioșilor sunt în dezacord. Mai mult de cât atât pentru creștinii contemporani sintagmele „unitatea dintre credincioși” și „dragostea de frați” sunt atât de familiare încât, par a fi doar niște afirmații fără conținut și însemnătate. Însă dacă vom căuta să înțelegem semnificația unității relevată în textele biblice vom putea descoperi implicațiile ei.
În articolul de față, Unitatea Bisericii, ne propunem să facem referire la câteva texte biblice care pun accentul pe importanța unității Bisericii cu scopul de a înțelege rolul acesteia în societatea contemporană. Ținând cont de complexitatea temei, ne vom concentra îndeosebi asupra pericopei (Ioan 17:20-23) din rugăciunea finală a lui Isus.
Pentru început, vom încerca să definim termenul „unitate”. Acesta provine din termenul latin „unitas” și reprezintă calitatea unui întreg compus din elemente individuale însă indivizibile, adică distincte, dar inseparabile. Așadar, unitatea Bisericii înseamnă consecventa strădanie pentru a realiza, după modelul absolut al unității care se găsește în însuți natura lui Dumnezeu – Sfânta Treime, o unitate imitabilă de către credincioși.
În continuare, ne vom opri asupra textului biblic care redă rugăciunea finală a lui Isus:
Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, precum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Mi-ai dat-o Mie le-am dat-o lor, ca să fie una, precum și Noi [suntem] una – Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17:20-23).
În pericopa de față, Isus ne învață cum trebuie să înțelegem unitatea Bisericii prin folosirea analogiei – unitate dintre Tatăl și Fiul. Această analogie este făcută cu scopul de a reliefa modelul unității dintre credincioși. Atât unitatea dintre credincioși, cât și unitatea credincioșilor cu alții este o dovadă a unității cu Dumnezeu. Prin urmare, această unitate va mărturisi lumii că Tatăl L-a trimis pe Fiul.
Dar cum se realizează și în ce constă această unitate? Unitatea în cadrul Bisericii constă în două aspecte cruciale. În primul rând, unitate în ce privește învățătura, înțelegerea și interpretarea textului biblic, adică având o teologie biblică sănătoasă. Aceasta presupune cunoașterea lui Dumnezeu printr-o relație personală. În al doilea rând, recunoașterea darurilor și a abilităților individuale ale fiecărui membru din comunitate cu scopul implicării fiecăruia în vederea zidirii Bisericii. Așadar, acest aspect presupune relații sănătoase și părtășie frățească. De aici înțelegem importanța unității atât pe verticală cu Dumnezeu, cât și pe orizontală în cadrul comunității creștine.
În aceeași ordine de idei, apostolul Pavel îi îndeamnă pe creștinii din Corint la unitatea în Hristos – „Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă puneți de acord în ceea ce spuneți și să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți într-un gând și într-un cuget„ (1 Corinteni 1:10). Astfel, putem observa că și în acest context prin unitate se accentuează mărturia lui Hristos.
CUM PUTEM PĂSTRA UNITATEA BISERICII?
Păstrând legătura păcii (Efeseni 4:3), adică având relații armonioase și rezolvarea conflictelor dând dovadă de o maturitate spirituală; prin cultivarea dragostei frățești (Ioan 13:34-35), căutând să împlinești nevoile aproapelui și
prin smerenie (Filipeni 2:3), adică socotindu-l pe aproapele mai presus de tine însuți.
Care sunt consecințele unității? Urmând principiile enumerate mai sus vom putea experimenta beneficiile unității Bisericii care constau atât în zidirea Bisericii cât și în eficiența lucrării de misiune și evanghelizare.
În concluzie, unitatea Bisericii trebuie înțeleasă ca fiind realizată de către Hristos, iar fiecare credincios în parte trebuie să depună efortul necesar pentru a o menține (nu cum este înțeleasă adesea ca fiind un lucru de obținut). Menținând unitatea Bisericii, efectele acesteia vor influența societatea.
Ruben Vreme