Rugăciunea sâcâitoare și enervantă, dar irezistibilă

În următoarele rânduri voi încerca să deduc câteva principii ale unei rugăciuni ascultate și împlinite de Isus. ”Cum arată o rugăciune ascultată?” este întrebarea la care îi voi contura un mini răspuns extras din Matei 20:29-34. Am ales acest pasaj, deoarece se prezintă cel mai clar cele patru principii ale unei rugăciuni de cerere. Aproximativ aceeași radiografie se găsește în toată cartea Matei (Mat. 9:27, Mat. 15:21 Mat. 17:15)
Toți am auzit și știm destule metode despre ce și cum ar trebui să facem ca Dumnezeu să răspundă unei cereri. Nu voi dezvolta subiectul despre ce lucruri să-i cerem lui Dumnezeu, deși este foarte important, dar mai mult voi tatona metoda prin care practicăm rugăciunea de cerere.
Dacă analizăm subiectul vindecărilor din Noul Testament, vedem că nu există un model definit prin care acea vindecare este înfăptuită. Observăm că, în primul rând, rugăciunea bolnavului l-a determinat pe Isus să-l vindece, dar apoi vedem că o altă persoană sau mai multe mijlocesc înaintea lui Isus pentru un bolnav și Domnul acționează. O situație cu totul atipică este momentul când Mântuitorul vindecă omul cu mâna uscată în Sinagogă în ziua Sabatului, fără ca cineva să-i ceară acel lucru sau când Petru și Ioan vindecă un olog din naștere, în Templu și ciudat este că acel bolnav nici nu a cerut neapărat să fie vindecat, intenția lui era să primească lucruri materiale. Deci nu putem deduce o axiomă prin care să fim vindecați. Într-o situație nedorită când cel bolnav nu primește vindecare, suferind o perioadă lungă de timp sau chiar și plecarea în neființă, cel mai greșit lucru pe care putem să-l facem este să căutăm vinovatul, responsabil pentru această situație. Cine a păcătuit, ce păcat s-a săvârșit de cel în suferință sau în familie, sau bolnavul nu s-a rugat cu destulă credință, cei care au mijlocit, de asemenea, nu s-au rugat cu credință ori nu au postit destul…etc.
Am atins acest subiect destul de sensibil și sunt sigur că și voi ați întâlnit măcar o dată în viață o astfel de situație, dar același lucru este valabil în orice moment când noi venim înaintea lui Dumnezeu și-i facem o cerere. Când rugăciunea nu este ascultată rămânem descurajați și căutăm vinovatul. Nu vreau să fiu superficial sau extrem de simplist, dar aș spune următorul lucru: Dumnezeu este un Tată bun care își iubește copiii nespus și orice lucru pe care îl dă El copiilor Lui este absolut bun! Acceptă ce-ți dă El, chiar dacă aparent răspunsul Lui nu-ți place, în timp vei înțelege. Lumea în care trăim este prea complexă și sofisticată ca să o înțelegem în totalitate. Cunosc o situație tragică din mediul evanghelic când o familie cu 9 copii și-au pierdut mama când erau mici. Toată comunitatea se frământa cum de nu a vindecat-o Dumnezeu, dar prin acea împrejurare s-a creat un context ideal prin care copiii au primit o educație și o creștere sănătoasă și, ulterior, majoritatea copiilor l-au urmat pe Dumnezeu. El are totul în control.
Revenind la metoda recomandată de Isus pentru a cere ceva lui Dumnezeu, în pasajul din Matei 20:29-34 este vorba despre cei doi orbi de lângă drum aflați la ieșirea din Ierihon. Contextul acestui pasaj este după un lung șir de pilde și învățături despre principiile de viață, noua împărăție a lui Dumnezeu. Pasajul imediat anterior este conflictul dintre apostoli unde cei doi frați Iacov și Ioan doreau să-și rezerve „scaunele” cele mai cu vază în noua Împărăție, ceea ce a dus la o mare ceartă. Conflictul este încheiat când Isus face afirmația ”Oricine vrea să fie cel dintâi, să fie rob” lucru total contradictoriu cu natura și împărăția oamenilor, unde conducătorul are sclavi, dar în noua Împărăție, conducătorul este sclavul celorlalți. Contextul mai lărgit este drumul lui Isus spre Ierusalim și anticiparea patimilor.
Analizând pasajul, vedem pe cei doi orbi care aud că Isus trecea pe acel drum și Îl abordează întru-un mod mai neortodox și din comportamentul lor putem ușor să deducem cele patru principii de bază ale unei cereri irezistibile.
I. TREBUIE SĂ CERI MILĂ DE LA ISUS
Mila este singura rugăciune din Biblie la care Dumnezeu mereu a răspuns și, de asemenea, este cea mai profundă manifestare a smereniei. Un om care a ajuns să ceară milă înseamnă că se află într-un punct de disperare și persoana căruia i se adresează este net superioară lui și nu numai, este și singura care poate să-l ajute. Dumnezeu așteaptă cu toată bucuria să răspundă unei inimi smerite care I se adresează prin ”Ai milă de mine, păcătosul”. Nu vreau să dezbat subiectul smereniei, dar este evident că, dacă un om nu este smerit, el devine dușman cu Dumnezeu, nici nu mai discutăm de rugăciuni ascultate.
II. RECUNOAȘTE-L PE ISUS CA MÂNTUITOR
”Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Cei doi orbi I s-au adresat cu o expresie vechi testamentară, dar care avea o singură semnificație și anume că ”Tu ești Mesia cel promis, din seminția lui David.” Această recunoaștere este imediat urmată de credință puternică, ei știau că se adresează lui Dumnezeu care este atotputernic.
III. FII DE-A DREPTUL ENERVANT, SÂCÂITOR ȘI INSISTENT
Sunt mai multe lucruri de dezvoltat aici și anume că gravitatea situației pe care o ai determină și modul tău de manifestare. Motivul pe care îl ai trebuie să fie unul care, cu adevărat, are nevoie de intervenția divină. Înaintea lui Dumnezeu nu te poți preface că ai o așa mare nevoie de confort sau de o mașină mai puternică. Aici discutăm despre situații de viață și de moarte, lucruri critice și doar în aceste situații un creștin poate avea un astfel de comportament. Un om care toată viața a fost în întuneric și știe că pe lângă el trece cineva care poate să-i dea lumina ochilor credeți că își formulează introduceri politicoase să-i ceară ajutorul? Mă scuzați, dacă aveți o secundă, dacă nu este prea mare deranjul. NU. Acei doi orbi strigau în gura mare cât puteau ”Ai milă de noi Doamne” ca și femeia cananeancă pentru fiica ei. Vedem că erau și extrem de deranjanți pentru cei din jur, nicio problemă, pentru bolnavi mulțimea nu reprezenta un obstacol.
”Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau”
Cu cât strigi mai tare și insistent către Isus, cu atât vede cât de mult ai nevoie de acel lucru și disperarea în care te afli, dar cu cât te rogi mai puțin și politicos fără să-L ”deranjezi„ pe Dumnezeu în miez de noapte, cu atât mai mult observă El că nu prea ai mare nevoie de acel lucru… de ce ți-ar da ceva care nu prea îți trebuie? Aici este capitolul unde cei mai mulți falimentăm. Renunțăm prea ușor, deși toate principiile sunt respectate ne pierdem din credință și acceptăm minciuna celui rău că Dumnezeu nu te ascultă pentru că ai păcate în viață nerezolvate, că ai făcut acum 30 de ani ceva și nu ți se poate ierta, că n-ai dat bani destui la colectă sau că nu faci vreo slujbă în biserică … etc, Isus iartă, vindecă și reabilitează relații. Isus nu condamnă nici un bolnav care vine la El în smerenie amintindu-le de greșeli, doborându-i, nu, Isus nu face așa! Cei doi orbi nu sunt interogați de păcatele din viața lor și sunt convins că aveau.
IV. FII ARTICULAT ÎN CEEA CE CERI, FOARTE SPECIFIC
„Ce vreți să vă fac?” Cum adică? Isus nu știe ce nevoi aveau orbii? Dumnezeul întrupat nu avea cunoștință de problema lor de sănătate care era și evidentă? Isus a vrut de fapt să ne evidențieze câteva nuanțe importante prin această întrebare în contextul respectiv.
Primul lucru evident este că Dumnezeu ne cheamă la dialog cu El, este interesat să poarte conversații cu noi, dezvoltând astfel o relație personală. El vrea să ne audă vocea exprimând dorințe, nevoi, închinare, mulțumiri, laude printr-un dialog deschis și sincer. Creștinismul este o credință proclamatoare, Dumnezeu se așteaptă de la noi să proclamăm, să exprimăm cuvinte, să-L mărturisim altora verbal, să ne adresăm Lui prin cuvine articulate. El știe ce gândim și ce nevoi avem, dar noi trebuie să apelăm la El ca și un copil cu tatăl lui. Trebuie să fim dependenți de El, asta-I face plăcere.
După ce ne angajăm în dialog cu El, următorul lucru important este să fim articulați în ceea ce dorim. Acest lucru îl vrea Isus de la noi, fapt care este evident din întrebare. Rugăciunile detaliate și precise sunt onorate de El. Eu, conform acestui pasaj din Matei, când acel bilet trimis în față la rugăciunea de cauze în care scrie ”Un frate are o cauză pe care vrea să o aducă înaintea Domnului! Să ne rugăm și pentru această cauză.” nu cred că are cum să aibă niciun efect rugăciunea de genul: Doamne răspunde acelei cauze a acelui frate, este prea vag, deși sunt convins că El știe cu precizie despre cine și ce este vorba… dar El se așteaptă de la noi să venim înaintea lui cu lucruri specifice și cu persoane pe nume, astfel avem o și mai mare probabilitate ca rugăciunea să fie împlinită. Chiar și în cererea pe care o faci unei instanțe pentru a obține un act, este obligatoriu să te prezinți cu domiciliul, apoi câmpul cererii în sine specificat în detaliu ce dorești și, în ultimul paragraf, trebuie să menționezi motivul pentru care dorești acel act.
Să nu uităm că Isus se îndrepta spre Ierusalim unde urma să-și dea viața, vedem cum profeție după profeție se împlinește despre El. Isus poartă public acel dialog ca și ceilalți prezenți să înțeleagă precis despre ce este vorba, să fie martori ai unei minuni dumnezeiești și să vadă toți divinitatea Lui, dar totuși era acolo o categorie de oameni care afirmau că văd, dar ei nu vedeau. Nu întâmplător are loc această minune în care cei doi bolnavi spun: ”Vrem să ni se deschidă ochii” sau vrem să vedem! Aici intervine paradoxul când cei care afirmă că văd se află, de fapt, în beznă și nu vor vedea până nu se vor smeri acceptând că sunt bolnavi și vor cere milă ca să li se deschidă ochii.
V. IUBIREA LUI PENTRU OAMENI
”Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.”
Ultimul verset nu mai vorbește despre ce avem noi de făcut, ci își îndreaptă atenția spre Dumnezeu, asupra milei și dragostei Lui pentru noi, care sunt așa de mari că abia așteaptă să ne sară în ajutor. Dacă eu voi împlini cele patru principii, aș putea fi sigur că rugăciunea mea va fi de-a dreptul irezistibilă pentru El și va răspunde. Când El îți răspunde nu o face orișicum, vei ști cu certitudine că El te-a ascultat pentru că-I vei simți prezența, te va îmbrățișa cu dragoste. El s-a atins chiar și de cei mai păcătoși și necurați oameni, la fel a făcut-o și cu mine, și i-am simțit iubirea de Tată, aceeași iubire pe care o descrie Costache Ioanid în poezia Iubirea mea Isuse.
Cu câteva versete înainte de pasajul analizat, Domnul ne învăță să iubim pe oameni ca formă a slujirii, să îmbrăcăm haina de rob și ce frumos pune Isus în practică exact ceea ce ne învață când se apropie de cei doi bolnavi. Dacă eu astăzi aș fi un medic și am de tratat un om bolnav, motivația mea nu ar trebui să fie banii sau doar pasiunea profesională, ci trebuie să fie dragostea pentru ființa umană. Isus ne sensibilizează inima să iubim pe oameni, în Noua Împărăție nu există expresia ”Nothing personal, It’s just business”. Omul are prioritate în fața banilor și a intereselor materiale și, orice slujbă aș avea, trebuie să o practic după modelul Domnului Isus. Motivația primordială este dragostea pentru Dumnezeu și, dacă Îl iubim pe El, vom iubi și pe oameni. Așa funcționează lucrurile în Împărăția Cerurilor, cărei locuitori suntem eu și cu tine! Doar El ne întărește și ne ajută să trăim după placul Lui.
Daniel Coman